Reclama site....

-

marți, 27 decembrie 2011

Morcovul – o garantie a tineretii

Morcovul – o garantie a tineretii

Imprimare E-mail
miercuri, 07 februarie 2007
 Intre legumele care nu lipsesc din alimentatia noastra, morcovul ocupa unul dintre locurile cele mai importante. Aceasta, nu numai datorita gustului sau placut si calitatilor nutritive deosebite, ci si pentru virtutile terapeutice remarcabile. Pe un plan mai degraba anecdotic, morcovul a devenit faimos pentru ca ar ajuta foarte mult la reglarea vederii, argumentul invocat fiind faptul ca iepurii – mari consumatori ai acestei legume – au o acuitate vizuala deosebita. Desi exista cateva erori majore in ideea respectiva, totusi morcovul ramane un savuros remediu natural de prim rang.
Putina lume mai stie astazi ca, inainte de a deveni portocaliu, morcovul a avut culoarea alba. Transformarea s-a realizat datorita omului, care a selectionat o mutatie naturala a legumei. Astfel s-a ajuns la un continut important de beta-caroten, pigment vegetal specific canotenoidelor, precursor al vitaminei A si posesor al unor proprietati antioxidante.
El blocheaza partial radicalii liberi eliberati de radiatiile ultraviolete, protejand astfel corpul nostru, care va risca mai putin sa fie afectat de insolatie. (Amintim ca antioxidantul este o substanta capabila sa protejeze alte substante sau care apara tesuturile de distrugerile provocate de forme reactive ale oxigenului, din care fac parte si radicalii liberi. Principalii antioxidanti din organismul uman sunt vitaminele C si E, carotenoidele, enzimele, acidul uric, acidul alfa lipoic s.a.).

Vara putem deci sa consumam, in scop de protectie, morcovi, dar si spanac sau caise. Organismul nostru are nevoie de 10-50 miligrame de beta-caroten pe zi, cantitate echivaland cu doi pana la sase morcovi. E bine sa se consume cu putina grasime, pentru ca pigmentul sa fie foarte bine absorbit. Protectia obtinuta este perfect comparabila cu aceea oferita de cremele folosite impotriva insolatiilor.
Inamic al cancerului
Consumat crud sau gatit la foc, morcovul isi pastreaza calitati terapeutice remarcabile. Poate surprinzator, intre acestea se numara si efectul anticanceros: persoanele care nu au fumat niciodata isi pot reduce cu 40% riscul de a contracta un cancer pulmonar, mancand morcov in mod regulat. De asemenea, femeile care consuma morcov de cel putin doua ori pe saptamana sunt expuse unui risc de cancer al sanului mai mic cu 46%, in medie, potrivit celor mai recente studii realizate de specialisti.
Acest efect protector este datorat carotenoidelor si, in mod special, beta-carotenului, precursor al vitaminei A. Dar, atentie: aici intervine si un aspect mai ciudat al problemei, intrucat la fumatori efectul este invers, in sensul ca la ei, substantele complementare beta-carotenului sporesc riscul de cancer pulmonar. De altfel, in legatura cu efectele potential adverse ale consumului de morcov, se cuvine sa mai facem o precizare. Aceasta leguma este incriminata in producerea sindromului de alergie orala. Un contact ar fi suficient pentru ca la nivelul gurii sa apara mancarimi si senzatia de arsura; la fel, pe buze si pe interiorul gatului.
Circa 25% din persoanele cu alergii alimentare prezinta reactii adverse fata de morcov si in special alergicii la polenul de tarhon, de telina, de marar, de patrunjel, de coriandru, de anason si de alte ombelifere. Singura solutie pentru a nu le priva pe aceste persoane de calitatile morcovului o reprezinta fierberea, care degradeaza proteinele alergice. Gatitul morcovului ii confera acestuia, de altfel, o calitate importanta in plus, la fel ca in „retetele bunicii”: preparat astfel, morcovul se recomanda in caz de diaree sau de gastro-enterita. In mod particular, asocierea cu orezul diminueaza durata si gravitatea diareelor la sugari, prevenind deshidratarea.
Vederea nocturna si protectia circulatiei sangvine
Ca sursa importanta de vitamina A, morcovul imbunatateste vederea nocturna. Se stie ca retina contine doua tipuri de celule: bastonasele (stimuleaza acuitatea vizuala la o lumina slaba) si conurile (asigura vederea in culori si contrastele). Vitamina A contribuie la formarea unui derivat care intra in componenta bastonaselor, la impactul cu lumina ce patrunde in ochi, din exterior. Mecanismul e foarte interesant, intrucat vitamina A detine aici rolul unui gen de combustibil pentru functionarea normala a ochilor. De aceea, cand rezervele sunt scazute, vederea nocturna scade si ea.

In alta ordine de idei, morcovul favorizeaza si eliminarea colesterolului „rau” pe cale digestiva si imbunatateste reciclarea lipoproteinelor. Mai mult decat atat, el nu se rezuma la aceasta actiune, ci ofera si o protectie cardio-vasculara completa, inhiband formarea cheagurilor in artere si deci prevenind astfel ateroscleroza. Meritul pentru efectele pozitive mentionate deriva din ansamblul de elemente din compozitia morcovului (fibre solubile, antioxidanti, minerale, vitamine), care se prezinta sub o complexitate ce nu poate fi reprodusa pentru a fi concentrata intr-o capsula.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Presopunctura - miracole pe corpul uman

Presopunctura - miracole pe corpul uman

Imprimare E-mail
joi, 22 februarie 2007
 Medicina chinezeasca a descoperit de multe secole faptul ca trupul omului contine o retea de linii si puncte energetice. Pentru a ne inviora, pentru a scapa de stres, de oboseala, de proasta dispozitie, trebuie sa apasam cu degetele unul dintre aceste principale 9 puncte „magice”. Prin presopunctura se inlatura blocajul energiei din organism, se imbunatateste starea generala si foarte repede ajungem sa ne simtim excelent.
 Cum anume?
      Asezam degetul mare sau degetul aratator pe punctele indicate, apasam locul timp de 20 de secunde, iar in acelasi timp trebuie sa respiram adanc si calm. Aceasta metoda poate fi folosita sistematic in scop preventiv. De pilda, in fiecare dimineata, dupa trezire, sa facem presopunctura in cateva puncte esentiale. Important este ca acolo unde exista puncte simetrice, acestora sa le acordam atentie egala (exceptie facand punctul 1 si punctul 2). In cazul in care nu simtim o durere in punctul apasat sau nu simtim nici o senzatie inseamna ca a aparut un blocaj al energiei, in asemenea caz trebuie sa apasam punctul respectiv pana la aparitia durerii.
      1. Cum sa ne destindem muschii de la ceafa?
      Punctul pentru destinderea cefei se afla chiar la mijlocul barbiei. Apasarea acestui punct destinde muschii de la ceafa.
      2. Inlaturarea starii de stres
      Punctul care trebuie apasat in asemenea caz se afla in mijlocul portiunii dintre partea inferioara a nasului si buza superioara. Daca avem nervii incordati, suntem stresati, nu reusim sa infranam gandurile sumbre, in acest punct trebuie facuta presopunctura.
      3. Destinderea generala
      Ne asezam pe un scaun si ne punem palmele cu degetele rasfirate pe ambii genunchi. Punctele cautate se afla sub degetele inelare. Apasand in acele puncte se reface si se amelioreaza circulatia energiei. Metoda este foarte eficienta cand ne enervam, ne suparam sau ne emotionam brusc.
      4. Odihnirea ochilor
      Cele doua puncte care rezolva aceasta problema se afla la capetele interioare ale sprancenelor. Se apasa concomitent cele doua puncte, de preferat cu degetele mari. Acest exercitiu calmeaza pleoapele obosite, care se zbat, odihneste ochii, mai ales la persoanele care lucreaza mult cu calculatorul.
      5. Reglarea circulatiei sangelui
      Punctul corespunzator se afla chiar in mijlocul palmelor. Trasam o linie imaginara de la radacina degetului mijlociu pana in mijlocul palmei. Presopunctura acestor locuri inlatura senzatia de apasare de la piept, nervozitatea si proasta dispozitie si regleaza circulatia sangelui in tot corpul.
     6. Limpezirea gandurilor
 Punctul corespunzator se gaseste la un deget deasupra osului incheieturii mainii, in partea interioara a bratului. Apasarea acestui punct duce la limpezirea gandurilor, la restabilirea echilibrului sufletesc, la revenirea bunei dispozitii.
      7. Destinderea umerilor
      Punctul pentru asa ceva se afla in partea exterioara a degetului mic. Apasarea respectivului punct destinde muschii umerilor, inlatura durerile din umeri si din brate, destinde ceafa, echilibreaza spiritul.
      8. Imbunatatirea concentrarii
      Punctul corespunzator se afla in talpa, in mijlocul degetului mare de la picior. Apasarea acestui punct determina concentrarea atentiei asupra treburilor pe care le avem de facut.
      9. Sa ne invioram!
      Si acest punct se afla pe talpa, imediat sub varful piciorului. Apasarea punctului respectiv reduce sau chiar inlatura senzatia de oboseala, de sfarseala, alunga supararea. Ne invioram si ne inveselim.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
 

Articulatiile meteorologi de serviciu

Articulatiile meteorologi de serviciu

Imprimare E-mail
miercuri, 28 februarie 2007
 Uneori, articulatiile noastre au tendinta de a se juca de-a buletinul meteo, insa la un mod cam pesimist, anuntand o vreme friguroasa. Si se stie bine ca nu e vorba deloc despre o gluma, desi reumatologii afirma, scurt, ca niciodata frigul, umiditatea si vantul nu au generat reumatisme. E clar insa ca in zona articulatiilor noastre exista receptori sensibili la variatiile presiunii atmosferice.
Rezultatul: cand barometrul scade, circa 8% din populatie se trezeste cu dureri la incheieturi, cu mancarimi neplacute la spinare, cu soldurile luand foc. Din fericire, artroza cunoaste si numeroase remedii complementare, chiar foarte eficace.

 - Imobilizarea zonelor dureroase. In timpul puseelor, un bandaj se poate dovedi foarte util. El mentine articulatia stabila si ocoleste miscarile prea dureroase. Impregnat cu un antiinflamator, bandajul va fi si mai eficace. Inaintea aplicarii sale, e bine sa se maseze usor articulatia dureroasa, eventual cu un gel antiinflamator. Totusi, in afara episoadelor dureroase, ramane de baza activitatea fizica. Cat despre relaxare, ea amelioreaza starea generala a pacientului. De asemenea, numeroase studii au aratat ca practicarea anumitor exercitii yoga ii poate ajuta pe artrozici.

 - Mai multa caldura! Durerile specifice artrozei pot fi foarte bine combatute cu asa-numitele termocomprese: tesaturi incalzite bine in prealabil, traditionalele sticle cu apa fierbinte sau argila calda. Caldura alina durerile, diminueaza considerabil anchilozarea, destinde tesuturile, astfel ca e ideala in cazul durerilor de gat (ceafa) si de sale (zona lombara). In plus, baile fierbinti au si ele un efect antistres si reduc perceptia durerii.

 - Menajarea articula}tiilor. Foarte necesare in artroze se dovedesc incaltarile adaptate, prevazute cu talpa supla, pentru amortizarea soldurilor. Un alt mijloc, oarecum mai insolit, dar util, il constituie scaderea in greutate. Sa ne gandim doar ca, la fiecare pas, soldurile si genunchii suporta echivalentul masei noastre corporale, inmultita cu patru. De altfel, au fost observate vindecari spectaculoase, dupa o pierdere de kilograme, ceea ce evita in anumite cazuri chiar punerea unei proteze.

 - Consumati complemente alimentare! Este cazul sa vedem si ce se intampla de fapt atunci cand apar artrozele. La genunchi, de pilda, cartilagiul se distruge in mod neregulat, astfel incat suprafetele articulatiei intampina probleme in a aluneca una pe cealalta. Drept urmare, durerea „se trezeste” o data cu miscarea, insa dispare in stare de repaus. In contextul dat, se recomanda suplimente alimentare pe baza unui compus al cartilagiului insusi, capabile sa-l hraneasca pe acesta si sa ajute astfel la prevenirea aparitiei artrozei. Asemenea produse cu actiune lenta au si un efect antalgic diferentiat, care se manifesta cateva saptamani dupa inceperea tratamentului. Alte complemente nutritionale asociaza amintitului compus al cartilagiului si oligoelemente sau omega-3.

 - Plante si oligoelemente. Acesta ar putea fi capitolul de remedii si proceduri complementare cel mai generos. Pentru ameliorarea durerilor, se recomanda fie decoct din coaja de salcie, fie infuzie din flori de soc; in ambele cazuri, se folosesc doua linguri la cana cu apa si se consuma trei-patru cani pe zi. Tratarea cu plante a afectiunii se refera la proceduri de uz extern sau de uz intern. Extern, se pot pune pe zonele dureroase cataplasme cu varza cruda sau fiarta, felii de ceapa, hrean ras, faina de mustar ori frunza de mesteacan. Sunt eficace si baile cu decoct din coaja de salcie (100 g la litrul de apa, se fierbe un sfert de ora si se toarna intr-o cada de circa 100 litri capacitate), din muguri de pin (150 g planta la litrul de apa), din fructe de ienupar (100 g la litrul de apa), coaja de stejar (300 g la litrul de apa) etc.
Intern, se folosesc decocturi din: telina (150 g de radacina se fierbe pana la inmuiere, intr-un litru de apa si se bea o cana pe zi); ceapa necuratata, taiata marunt (200 g la litrul de apa, se fierbe un sfert de ora si se bea cate un pahar, dimineata si seara); seminte, frunza si radacina de patrunjel (50 g la litrul de apa, se fierbe o jumatate de ora si se bea cate o cana inaintea meselor principale). In ce priveste oligoelementele, s-a observat ca dau rezultate apreciabile curele cu cupru, care au calitatea de a reduce durerile. Fara a avea o eficacitate probata, bratarile de cupru sunt si ele apreciate de numerosi reumatici.
De asemenea, un efect favorabil par sa aiba zincul si seleniul. Sa mai amintim, tot din farmacia naturii, ajutorul doctorului-albina: intepaturile (bine dozate cantitativ si in timp) pe locul dureros fac ca veninul harnicei zburatoare sa devina un leac fara egal.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU

duminică, 18 decembrie 2011

Şcoala spatelui

Şcoala spatelui

POSTURI ANTALGICE (CARE DETERMINA SCĂDEREA DURERII)
  • Întins pe spate (decubit dorsal – d.d), capul şi umerii ridicați pe o pernă, genunchii îndoiți (flectaţi) cu un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi;
  • Întins pe o parte (opusă celei corespunzătoare durerii), cu mâna sub cap şi așezată pe o pernă subțire, genunchii îndoiți spre piept cu o pernă intre ei; cu mana liberă ţine o pernă ușor încălzita pe care o presează ușor pe abdomen;
  • D.d cu şoldurile şi genunchii îndoite în unghi drept, gambele sprijinite pe un scăunel sau cutie;
  • Decubit ventral (pe burtă) cu/fără pernă sub abdomen, capul întors pe partea opusă membrului dureros;
  • Orice altă poziție în care durerile se ameliorează sau dispar.
ŞCOALA SPATELUI
  • Condițiile stresante trebuiesc evitate pe cât posibil;
  • Greutatea maximă a obiectelor pe care le ridicați şi căraţi sa nu depăşească 5 Kg.;
  • Ridicarea obiectelor sa se facă îndoind (flectând) coapsele şi genunchii cu spatele (coloana vertebrala lombara – CVL) în poziție intermediară (dreaptă);
  • Este interzisă aplecarea înainte (flexia) trunchiului cu genunchii întinși şi ridicarea obiectelor în această poziție; se poate duce un membru inferior (cel afectat) în cumpănă cu sprijin pe membrul inferior sănătos sau fandare pentru ridicarea obiectelor; îndepărtarea picioarelor, aplecare în genuflexiune, trunchiul drept (extins);
  • Căratul obiectelor se face cu ambele mâini pentru a nu genera scolioze;
  • Evitarea căratului unor obiecte cu greutăţi mari într-o singură mână;
  • Evitarea mişcărilor de răsucire a trunchiului;
  • Ridicarea din pat se face din stând pe partea sănătoasa, cu genunchii îndoiți (flectaţi), ca un tot;
  • Poziția şezândă e cea mai solicitantă pentru CVL: se integrează la fiecare 30 – 45 minute pauze de ortostatism, mers prin cameră, întins, folosirea de scaune ergonomice;
  • Tocurile să nu depăşească 4 cm înălţime; la persoanele supraponderale sau dacă persistă durere se contraindică; talpa încălţămintei sa fie moale;
  • Scădere în greutate la persoanele supraponderale!
  • Când se stă mult timp la birou se sprijină tălpile pe un scăunel;
  • Poziția picior peste picior este de evitat sau nu se menține mai mult de 10-15 min.;
  • Șoferii să apropie scaunul de volan, spatele sa fie drept;
  • Saltea tare (Relaxa) sau scândura SUB saltea;
  • Împingerea de lăzi: brațele orizontale la nivelul umerilor, trunchiul drept. Persoanele cu musculatura abdominală slabă necesită gimnastică medicală pentru tonifiere şi brâu în perioadele de suprasolicitare. Se evită ridicarea/împingerea de greutăţi mari;
  • Evitarea expunerii la frig: brâu de lâna, blănița de iepure;
  • Evitarea efortului fizic la neantrenați sau cardiaci; se recomandă o încălzire prealabilă;
  • Inegalitățile de membre inferioare (când există) se corectează cu orteză (taloneta) sau încălţăminte ortopedică;
  • Urcat/coborât scări: cu prudenţă, fără mişcări de răsucire a spatelui.

Exerciții pentru pacienții cu dureri lombare

Exerciții pentru pacienții cu dureri lombare

Exerciţiul este o parte componenta vitala in îmbunătăţirea si menţinerea unei funcţii normale, confortabile ale spatelui. Este important de a practica exerciţiile in mod regulat, pentru a putea menţine la un anumit nivel forma fizica.
Exersaţi regulat
Practicarea regulata a exerciţiilor este importanta pentru prevenirea durerilor si leziunilor de spate. Starea fizica generala poate fi ameliorata prin intermediul unui program de exerciţii de întărire, de extensie si exerciţii aerobice. Studiile au demonstrat ca persoanele pregătite fizic sunt mult mai rezistente la afecţiunile si la durerile spatelui, si ei recuperează mai rapid cînd prezintă aceste afecţiuni decît indivizii slab dezvoltaţi fizic. In plus, trebuie sa luaţi in consideraţie menţinerea unei greutăţi corporale medii corespunzătoare înălţimii D-voastră.
Ce exerciţii Vă vor ajuta sa păstrați un spate sănătos ?
Exerciţiile pentru un spate sănătos pot fi divizate in trei grupuri de baza:
  1. Exerciţii de fortificare (consolidare, întărire): contracţii musculare repetate pînă la epuizarea muşchilor
  2. Exerciţii de extensie sau flexibilitate: întindere musculara lenta, continua a muşchilor
  3. Exerciţii aerobice: exerciţiu ritmic cu implicarea larga a grupelor musculare
Toate aceste exerciţii trebuiesc efectuate lent si confortabil pentru a evita leziunile.
Exerciţiile de fortificare
Exerciţiile de fortificare ajuta la creşterea tonusului muscular si la ameliorarea calităţii muşchilor. Forţa si rezistenţa musculară asigură energia şi senzaţia de sănătate (de bunăstare), care vă Va ajuta sa efectuaţi activităţile zilnice. Forţa musculara adecvata a muşchilor abdominali si spinali permite de a stabiliza coloana vertebrala, permite mobilitatea corespunzătoare a coloanei si uşurează păstrarea unei ţinute corecte. O musculatura puternica a picioarelor este importanta pentru efectuarea corecta a tehnicilor de ridicare şi mişcare a corpului. Iată unele exerciţii de fortificare:
Exerciţii de extensie/flexibilitate (tracţiunile, întinderile)
Flexibilitatea este capacitatea de a efectua un diapazon deplin de mişcări cu mâinile si picioarele. Tracţiunile (extensiile) va vor ajuta sa amelioraţi flexibilitatea. Flexibilitatea adecvata a ţesuturilor din jurul coloanei vertebrale si bazinului, permite mişcarea normală, integrală a coloanei, previne acţiunea forţelor anormale asupra articulaţiilor si micşorează probabilitatea leziunilor. La fel tracţiunile pregătesc muşchii pentru activitate; tracţiunile urmează a fi efectuate pînă la si după fiecare efort fizic energic, pentru a preveni entorsele musculare si durerea, si ajuta de a preveni lezarea spatelui. In timpul efectuării exerciţiilor de flexibilitate, întindeţi-va cit mai mult posibil si menţineţi aceasta întindere. Fiecare exerciţiu de tracţiune trebuie efectuat lent, fără mişcări bruşte, care ar putea sa lezeze muşchiul sau articulaţia. Iată câteva exerciţii bune de flexibilitate:
Exerciţiile aerobice
Exerciţiile aerobice asigura o îmbunătăţire a sistemului cardiovascular – ele fortifica inima si plămânii si ameliorează capacitatea organismului de a utiliza oxigenul. Alte beneficii ale exerciţiilor aerobice includ creşterea nivelului energetic, îmbunătăţirea dispoziţiei, ameliorarea calităţii somnului si scăderea presiunii sangvine. La fel, exerciţiile aerobice ard caloriile si va îmbunătăţesc metabolismul, ajutându-va sa pierdeţi din greutate. Iată unele exemple de exerciţii aerobice:
  • alergatul
  • ciclismul
  • canotajul (vîslitul)
  • înotul
  • mersul la distanţă
  • schiatul
  • dansul
In general, pentru a obţine beneficiile maxime, D-voastră trebuie sa elaboraţi un program de exerciţii aerobice cu durata de la 20 pînă la 60 de minute, de 3 sau 4 ori pe săptămână. Consultaţi-va cu medicul sau fizioterapeutul D-voastră pînă a începe orice program de exerciţii. Ordinea obişnuita a exerciţiilor trebuie sa includă 5 minute de încălzire (inclusiv exerciţii de întindere) pînă la setul de baza de exerciţii aerobice si 5-10 min de răcire (întinderi si activitate mai lenta) după activitate. Iată unele precauţii in privinţa exerciţiilor aerobice:
  • Săritul creste presiunea exercitata asupra discurilor şi trebuie evitat
  • Alergatul poate fi practicat atât timp cit el nu agravează durerea in spate
  • In timpul mersului sau alergatului, purtaţi încălţăminte bine amortizată si practicaţi pe o suprafaţă bine nivelată
Acest ghid Vă va ajuta să înțelegeți mai bine exercițiile care trebuie să le efectuați și programul de activitate. Țineți minte că pentru o recuperare rapidă și completă este important să faceți aceste exerciții REGULAT!
Program inițial (2 săptămâni)
Flexia căputelor
  • Poziție culcat pe spate
  • Îndoiți căputele picioarelor in sus și în jos. Repetați de 10 ori
  • Repetați mișcarea la celălalt picior
Îndoirea genunchilor
  • Poziție culcat pe spate
  • Încet, îndoiți și dezdoiți piciorul în genunchi
  • Repetați de 10 ori cu ambele picioare, pe rînd
Contracții abdominale
  • Poziție culcat pe spate cu picioarele îndoite în genunchi și mâinile mai jos de marginea coastelor
  • Încordați mușchii abdomenului pentru a ”trage” coastele spre spate, înăuntru
  • NU rețineți respirația
  • Mențineți încordare 5 secunde
  • Relaxați mușchii abdomenului
  • Repetați de 10 ori
Genuflexiuni lângă perete
  • Poziție în picioare, cu spatele lipit de un perete
  • Picioarele puțin depărtate și situate puțin anterior de perete
  • Încordați mușchii abdomenului și faceți LENT o așezare până ce coapsele devin paralel cu podeaua
  • Stați în poziție semișezut 5 secunde. Nu să țineți mușchii abdomenului încordați
  • Încet, ridicați-vă în poziție inițială
  • Repetați de 10 ori
Ridicarea în vârful degetelor
  • Poziție în picioare, cu fața spre perete
  • Picioarele puțin depărtate și situate puțin anterior de perete
  • Ridicați-vă încet în vârful degetelor
  • Repetați de 10-15 ori
Ridicare piciorului dezdoit
  • Poziție culcat pe spate cu un picior îndoit în genunchi, iar altul dezdoit
  • Încordați mușchii abdomenului pentru a stabiliza partea de jos a spatelui
  • Încet, ridicați piciorul dezdoit la un unghi de 45 grade și rețineți această poziție pentru 1-5 secunde, cât puteți
  • Lăsați piciorul lent în jos
  • Repetați de 10 ori cu ambele picioare
Program intermediar (2 săptămâni)
Îndoirea genunchilor spre abdomen
  • Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi
  • Apucați un picior cu mâinile lângă genunchi și apropiați piciorul spre piept
  • Rețineți poziția 20 de secunde
  • Reveniți în poziția inițială și relaxați mușchii
  • Repetați de 5 ori cu ambele picioare
Ridicarea picioarelor din poziție culcat
  • Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi
  • Apucați un picior cu mâinile lângă genunchi
  • Încercați să dezdoiți gamba, până când veți avea senzația de încordare a ligamentelor și mușchilor din partea posterioară a coapsei
  • Rețineți poziția 20 de secunde
  • Reveniți în poziția inițială și relaxați mușchii
  • Repetați de 5 ori cu ambele picioare
Exerciții de stabilizare lombară, folosind baloanele de exerciții
În timpul acestor exerciții mușchii abdomenului trebuie să rămână încordați. Executați fiecare exerciții timp de 1 minută. Cu cât balonul este mai departe de corp, cu atât exercițiul va fi mai dificil. Fiecare pacient își va alege regimul care îi convine mai mult.
Culcat pe podea
  • Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi și plasate pe balon
  • Ridicați o mână până la cap și reveniți în poziție inițială. Repetați 10 ori cu ambele mâini, pe rând.
  • Dezdoiți gamba, până când veți avea senzația de încordare a ligamentelor și mușchilor din partea posterioară a coapsei
  • Repetați 10 ori cu ambele picioare, pe rând
  • Acum, ridicați o mână de o parte și un picior de partea controlaterala. Repetați de 10 ori de ambele părți.
  • Relaxați-vă 20 secunde
  • Mișcați balonul cu picioarele  înainte și înapoi din poziția culcat în care vă aflați. Repetați de 10 ori
Șezut pe balon
  • Așezați-vă pe balon, după cum este indicat pe desen
  • Ridicați lent o mână până peste cap. Repetați 10 ori cu ambele mâini, alternativ
  • Ridicați lent o coapsă, apoi alta, pe rând. Repetați de 10 ori
  • Acum, ridicați o mână pe o parte și coapsa din partea controlaterală. Repetați 10 ori, pe rând

În picioare
  • Stați în picioare cu spatele sprijinit în balon (desen)
  • Îndoiți genunchii la 45-90 grade (semișezut), apoi reveniți în poziție inițială
  • Îndoiți genunchii la 45-90 grade (semișezut) și în același timp ridicați ambele mâini mai sus de cap, apoi reveniți în poziție inițială

Culcat pe balon

  • Culcați-vă cu abdomenul pe balon
  • Ridicați încet mâna mai sus de cap. Repetați cu ambele mâini, pe rând, de 10 ori
  • Ridicați încet un picior dezdoit (drept) cât mai sus. Repetați cu ambele picioare 10 ori
  • Acum combinați o mână de o parte și piciorul din partea controlaterală. Repetați de 10 ori
  • ATENȚIE: nu forțați și nu încercați să îndoiți spatele!
Program avansat (4 săptămâni)
Îndoirea genunchilor
  • Poziție culcat pe spate lângă marginea unui pat, cu picioarele îndoite spre abdomen
  • Lent, lăsați un picior în jos până când veți simți o senzație de tensiune pe partea anterioară a coapsei
  • Rețineți poziția pentru 20 secunde
  • Relaxați-vă
  • Repetați exercițiul câte 5 ori de ambele părți
Exercițiu pentru mușchii piriformi
  • Poziție culcat pe spate cu picioarele îndoite în genunchi
  • Puneți picior peste picior (desen)
  • Apucați cu mâinile piciorul de jos și trageți genunchiul spre torace, până veți simți o tensiune în regiunea feselor
  • Rețineți poziția pentru 20 de secunde
  • Relaxați-vă
  • Repetați exercițiul câte 5 ori de ambele părți
Stabilizare lombară, folosind balonul de exerciții
  • Culcați-vă cu abdomenul pe balon
  • Mișcați alternativ mâinile pentru a mișca corpul înainte, iar balonul să vină la nivelul coapselor (desen) Reveniți în poziție inițiala. Repetați 5-10 ori
  • În poziția când balonul se află sub coapse (desen), ridicați o mână mai sus de cap. Repetați de 10 ori cu ambele mâini, pe rând
  • Fiind în poziția indicată pe desen, încercați să efectuați 10 îndoiri ale ambelor mâini. Cu cât mai în urmă este balonul, cu atât exercițiul va fi mai dificil
Exerciții aerobice
În timpul exercițiilor aerobe stăruiți-vă să mențineți spatele în poziție neutră, iar mușchii abdominali ușor încordați pentru a proteja spatele.
Veloergometru 20 – 30 minute
Banda de alergare 20 – 30 minute
Ce trebuie sa ştiu despre durere in timpul exerciţiilor ?
Nu ignoraţi durerea. Daca simţiţi agravarea durerii sau răspândirea durerii in picioare, stopaţi activitatea. Daca continuaţi sa practicaţi exerciţiile in timp ce aveţi durere, puteţi sa va provocaţi un stres suplimentar sau deteriorarea articulaţiilor. Consultaţi-va cu medicul sau fizioterapeutul D-voastră. Frica de durere poate cauza stoparea nedorita a activităţii, deci este important sa învăţaţi sa va « citiţi » corpul si sa ştiţi cînd trebuie sa va opriţi sau să modificaţi o activitate.

Hernia discală lombară

Hernia discală lombară


Introducere
Deși deseori oamenii înțeleg prin hernie de disc o deplasare a discului, în realitate discul nu aluneca de la locul lui. Mai degrabă, termenul herniere reprezintă situația în care materialul din centrul discului este extras din spațiul său normal. Această condiţie afectează în principal  persoanele între 30 şi 40 de ani.
Acest ghid explică
  • cum se dezvoltă problema
  • cum medicii diagnostică situația
  • ce opțiuni de tratament sunt disponibile
Anatomia
Ce părţi ale coloanei vertebrale sunt implicate?
Coloana vertebrală umană este formată din 24 de oase, numite vertebre. Vertebrele sunt aranjate una peste alta pentru a forma coloana vertebrală.
Coloana vertebrală oferă organismului  forma sa. Acesta este principalul sprijin în poziţie verticală. Secţiunea coloanei vertebrale situată în partea inferioară este cunoscuta sub numele de coloană vertebrală lombară.
Un disc intervertebral se aşează între două vertebre. Discul intervertebral este format din ţesut conjunctiv. Ţesut conjunctiv este materialul care menține celulele vii ale corpului împreună. Cele mai multe ţesutului conjunctive sunt formate dintr-un material numit – fibre de colagen. Aceste fibre ajută discului să reziste la tensiune şi presiune.
Un disc intervertebral este format din două părţi. Centru, numit nucleu, care este spongios. Acesta oferă  discului capacitatea de a absorbi şocul. Nucleul este menţinut de inelul fibros - o serie de ligamente inelare și puternice pe care-l înconjoară.
Ligamentele sunt ţesuturi conjunctive care unesc un os de altul.
Discurile sănătoase funcționează ca un absorbant al șocului pentru amortizarea coloanei vertebrale. Ele protejează contra activităților incordate, cum ar fi săriturile, alergările și ridicăturile.
Cauze
De ce apare această problemă ?
Hernierea apare atunci cînd nucleul din mijlocul discului iese din spațiul lui unde se află în mod normal. Nucleul apasă împotriva inelului fibros provocînd ieșirea lui în afară.
Uneori nucleul herniază complet prin inelul fibros și smulge discul.
Chiar dacă activitățile de zi cu zi ar putea provoca nucleul să apese impotriva inelului fibros, în mod normal, organismul este capabil sa reziste la această presiune. Totuși, odată cu vîrsta, are tendința să se fisureze și să se rupă. Aceste fisuri sunt inlocuite de țesut cicatricial.
Procesul este numit degenerare. Cu timpul, inelul fibros slăbește și nucleul ar putea să hernieze (să iasă) prin inelul fibros lezat. La început presiunea bombează inelul spre exterior. în cele din urmă, nucleul ar putea să henieze complet prin inelul exterior al discului.
Îndoirile repetate, răsucirile și ridicăturile  pot excercita o presiune anormală pe nucleul discului-absorbant al șocului. În cazul în care presiunea este suficient de mare, aceasta poate leza inelul fibros, conducînd la herniere.
Un disc lombar la fel poate să hernieze în timpul unei leziuni acute (bruște). Ridicările cu spatele îndoit și răsucit poate provoca o herniere de disc. Un disc mai poate hernia ca rezultat a unei accidentări grave a coloanei vertebrale, cum ar fi căderile de la înălțime sau aterizările intr-o poziție șezîndă.
Hernierea generează durere din mai multe surse. Ea poate cauza durere mecanică care provine din părțile componente care se mișcă a coloanei vertebrale, așa cum sînt discurile și ligamentele. Durerea din inflamații apare atunci cînd nucleul comprimă inelul fibros. În mod normal, nucleul nu vine în contact cu sîngele. Cu toate acestea, o leziune în inelul fibros mărește riscul de contactare cu componentele sangvine. Atunci cînd nucleul herniază, se crează condiții de contactare între sînge și nucleu care provoacă o reacţie a substanţelor chimice în interiorul nucleului ceea ce provoacă inflamație și durere.
Discul herniat poate compima nervii spinali. Comprimarea unui nerv iritat sau lezat poate produce durere ce iradiază de-a lungul nervului numită durere neurogenică.
Simptome
Care sunt condițiile de apariție ?
Multe cazuri de hernie de disc lombară rezultă din modificările degenerative în coloana vertebrală. Transformările care în cele din urmă conduc la hernierea discului produc simptome treptat. Pentru început plîngerile se pot reduce doar la dureri centrate în regiunea inferioară a spatelui (regiunea lombară), care apar și dispar pe o perioadă de cîțiva ani. Medicii cred că acest lucru este în principal datorat leziunilor mici din inelul fibros. Fisurile mai mari din inel provoacă durere ce se răspîndește în fese sau membrele inferioare.
În cazul în care discul herniază complet prin inelul fibros, simptomele de obicei apar imediat, cu durere ascuțită care începe într-un șold și se răspîndește în partea inferioară sau tot piciorul. De obicei pacienții nu mai simt durere în spate, doar în picior. Aceasta probabil e din cauza micșorării tensiunii în inel dupa ieșirea completa a nucleului și relaxarea inelului fibros.
Hernierea discului produce inflamație atunci cînd nucleul vine în contact cu componentele sangvine (menționat mai sus). Inflamația poate fi sursa durerii intermitente a regiunii lombare și se poate răspîndi în unul sau ambele șolduri și fese.
Un disc herniat poate presa un nerv spinal producînd siptome de comprimare de nerv. Durerea de nerv urmează un model cunoscut în membrul inferior care poate fi simțită în partea superioară a coapsei, în gambă, sau chiar în laba și degetele piciorului.
Presiunea asupra nervului la fel poate creea senzații de înțepături, amorțeli în reginea inervată de nerv a membrului inferior. Atunci cînd acestea au loc, reflexele sunt micșorate. Activitatea mușchilor și sensibilitatea pielii diminuează.
Rareori simptomele implică modificari în intestine și vezica urinară. O herniere masivă de disc care apasă spre posterior maduva spinării poate compima nervii care pleacă spre intestine și vezica urinară. Comprimarea cauzează durere în regiunea lombară, ce se răspîndește inferior spre ambele picioare, și amorțeli sau furnicături între picioare în zona care ar contacta dacă se stă pe o șa. Presiunea asupra nervilor poate reduce controlul vezicii urinare și intestine ceea ce reprezintă o urgență medicală. Dacă presiunea nu se reduce, poate duce la o paralizie completă a intestinelor și vezicii urinare, situație numită sindromul cozii de cal.
Se recomandă o intervenție chirurgicală imediată pentru inlăturarea presiunii de pe nerv.
Diagnosticul
Cum se diagnostică problema ?
Diagnoza începe cu o anamneză completă și examen fizic. Se precizează simptomele și modul în care este afectată activitatea zilnică, prezența durerii, amorțelii sau slabiciunii în picioare. La fel de important este și cunoașterea pozițiilor sau activităților care ușurează sau agravează simptomele. Pe baza simptomelor se presupune discul afectat și dacă este comprimat vre-un nerv.
Apoi doctorul examinează pacientul ca să determine mișcările care provoacă durere sau alte simptome. Sensibilitatea pielii, forța musculară și reflexele la fel sunt testate.
Razele-X au o utilitate scăzută în diagnosticarea hernierii de disc. De fapt razele-X nu pot evidenția discurile intervertebrale. Totuși se poate spune daca spațiul dintre vertebre este normal sau micșorat.
Aceasta poate fi un indiciu al uzurii sau fisurilor din unul sau mai multe discuri care cauzează probleme. Totuși în multe cazuri razele-X arată degenerarea discurilor ca consecință a îmbătrinirii ca și ridurile pielii care apar odată cu vîrsta.
Tomografie computerizată (o scanare TC ) poate fi indicată. Aceasta este o scanare detaliată cu raze-X care permite vizualizarea pe straturi a țesuturilor. Imaginea poate arată daca discul herniat comprimă vre-un nerv spinal.
Se poate combina scanarea TC cu mielografie care se realizează prin injectarea unei substanțe de contrast în canalul spinal, numit spațiul subarahnoidian. Atunci cînd se execută scanarea CT, substanța de contrast evidențiază măduva spinării și nervii spinali. Substanța de contrast poate îmbunătăți acuratețea unei scanări CT standard pentru diagnosticarea discului herniat.
În cazul în care mai este nevoie de informație, se poate indica rezonanță magnetică nucleară (RMN)
Aparatul RMN folosește unde magnetice pentru vizualizarea țesuturilor moi și poate reda o imagine clară a discurilor și daca este prezentă hernia de disc. Ca și scanarea TC, utilajul RMN poate creea imagini pe straturi a zonei interesate. Testul nu necesită substanță de contrast sau vreo injectare.
Uneori se cere efectuarea unei test special cu raze-X numit discografie. În acest test, substanța de contrast se injectează în unul sau mai multe discuri. Substanța de contrast este vizualizată pe imaginea razelor-X și poate oferi niște informații suplimentare. Testul poate fi folosit pentru aprecierea exacta a discului care creează probleme.
Testul electric la fel poate fi indicat pentru localizarea mai exactă a nervului spinal care este comprimat.  Cîteva teste sunt disponibile pentru aprecierea viabilității nervilor, inclusiv electromiografia (EMG). Acesta apreciază timpul scurs de la transmiterea impulsului nervos spre mușchi, și apariția primelor contracții în același mușchi. Atunci cînd discul herniat comprimă un nerv spinal, durata apariției mișcărilor în mușchi, va fi mai lungă. Un alt test este potențialul de evocare somatosenzorială (SSEP – somatosensory evoked potential test). SSEP este folosit pentru măsurarea sensibiliatății nervului. Aceste impulsuri senzitive traversează nervul informînd corpul despre senzațiile de durere, temperatură și tactile. Funcțiile nervului sunt înregistrate de un electrod plasat pe piele în locul unde traversează. Testul se executa deseori pînă la intervenția chirurgicală.
Tratament

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile ?
Tratament nechirurgical

În afară de situațiile cu dureri insuportabile sau alterarea rapidă a simptomelor, în majoritatea cazurilor se va începe cu tratament nechirurgical.
Pentru început, medicul poate cere imobilizarea regiunii lombare a spatelui. Relaxarea spatelui pe un scurt timp poate calma inflamația și durerea. Aceasta s-ar putea obține cu una sau două zile la pat. Culcarea pe spate poate reduce presiunea de pe discul inflamat și de pe nervi. Totuși majoritatea doctorilor sunt contra regimului strict la pat și preferă ca pacienții să urmeze activitățile ordinare atît cît durerea le permite. în cazuri rare, se poate prescrie regim la pat de maxim două zile.
O centură de suport pentru spate este uneori folosită pacienților cu hernie de disc lombară. Centura poate ajuta prin micșorarea presiunii înautru discului lezat. Pacienții sunt încurajați să poarte gradat centura pe o perioada de doua – patru zile. În caz contrar mușchii spatelui nu sunt solicitați și încep să se atrofieze (se zbîrcesc).
Medicii prescriu cîteva tipuri de medicamente pentru pacienții cu hernie de disc lombară. La-nceput se poate indica un remediu anti-inflamator cum ar fi aspirina sau ibuprofen. Simptomele severe care nu cedează se pot trata cu preparate opioide (narcotice) așa ca codeina sau morfina. Dar narcoticele ar trebui folosite doar în primele zile sau săptămîni din cauza că provoacă dependență atunci cînd sunt folosite prea îndelungat sau necorespunzător. Relaxantele musculare pot fi prescrise daca mușchii regiunii lombare sunt spasmați (contractați). Durerea care se răspîndește inferior pe picior este uneori calmată cu steroizi orali.
Cooperarea cu un fizioterapeut este binevenită. Tratamentele terapeutice au ca scop calmarea durerii, imbunătățirea mișcărilor spatelui și menținerea unei poziții sănătoase. Terapeutul poate indica un program pentru prevenirea problemelor pe viitor.
Unii pacienți la care simptomele nu cedează le este administrat injecții epidurale cu steroizi (ESI – epidural steroid injection). Steroizii sunt puternici anti-inflamatori. O doză ESI este injectată în spațiul din jurul nervilor spinali lombari de unde se separă nervii spinali de la măduva spinării. Acest spațiu este numit spațiu epidural. Unii medici injectează doar un steroid. Majoritatea însă, combină un steroid cu un analgezic de durată lungă. De obicei, o ESI este administrată doar cînd alte metode te tratament nu sunt eficiente. Dar injecțiile ESI nu sunt întotdeauna benefice în calmarea durerii. În cazul în care sunt eficiente, de cele mai multe ori atenuează temporar simptomele.
Majoritatea oamenilor cu o hernie de disc lombară se însănătoșesc fără vreo intervenție chirurgicală. Se încearcă diferite metode de tratament non-chirurgical pe o durată de cel puțin șase săptămîni înainte ca să se indice o eventuală intervenție. Dar cînd simptomele pacienților pur și simplu nu se ameliorează, se poate sugera metoda chirurgicală.
Intervenția chirurgicală

Atunci cînd simptomele sunt blînde și nu este pericol de înrăutățire, intervenția nu este de obicei indicată. Totuși, dacă simptomele indică o mărire a compresiei nervilor spinali, intervenția poate fi necesară, uneori chiar imediat. Slăbiciunea în mușchii piciorului, durerea care nu slăbește și probleme legate de intestine și vezica urinară sunt simptome care întăresc metoda chirurgicală de tratament.
Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară include:
  • laminectomie și discectomie
  • microdiscectomie
  • fuziune lombară posterioară
Laminectomie și discectomie

lamina formează o structură asemanătoare unui acoperiș deasupra canalului vertebral. în această procedură un fragment de mărimea unei unghii este înlăturată (laminotomie) așa ca chirurgul să scoată mai ușor discul lezat (discectomie). Procedura este în principată folosită atunci cînd discul herniat comprimă nervii și
cauzează durere care se răspîndește inferior spre picior.
Microdiscectomie

Microdiscectomia devine o intervenție stadardă pentru hernia de disc lombară. Procedura se folosește atunci cînd un disc herniat comprimă o rădăcină nervoasă și se realizează prin extragerea unei părți din discul lezat (discectomie). Sub ghidaj microscopic, chirurgul are nevoie doar de o mică incizie în regiunea lombară. Catalogată drept o intervenție chirurgicală minim invazivă, se consideră a fi ieftină pentru pacienți. Adepții la fel cred că această intervenție este mai ușor de realizat și previne formarea cicatricei din jurul nervilor și articulațiilor astfel încît permite pacienților să se însănătoșească mai rapid.
Fuziune lombară posterioară

Hernierea de disc lombară cauzează durere mecanică, tipul de durere cauzat de uzura și fisurile în segmentul lombar al coloanei vertebrale.  Fuziunea este în principal folosită pentru oprirea mișcărilor în regiunea dureroasă prin unirea a două sau mai multe vertebre intr-una solidă. Aceasta imobilizează vertebrele și articulațiile, ușurînd durerea mecanică.
In fuziunea lombară posterioară, se plasează mici grefe osoase din posterior peste zona afectată a coloanei vertebrale. Majoritatea chirurgilor aplică plăci metalice și șuruburi pentru o imobilizare mai bună. Acestea protejează grefa osoasă iar vindecarea decurge mai repede.
Reabilitarea

La ce se așteaptă de la realibilitare ?
Reabilitare nechirurgicală

Chiar dacă nu este nevoie de tratament chirurgical, se recomanda de a se ocupa cu fizioterapeutul. Pacineții sunt în mod normal consultați de cîteva ori în fiecare săptămînă pe o perioadă de patru pînă la șase săptămîni. În cazurile grave, pacienții pot avea nevoie de îngrijire suplimentară încă cîteva săptămîni.
Primul scop al tratamentului este de a controla simptomele. Terapeutul ajută la găsirea poziției și mișcărilor care ușurează durerea. Tratamentele cu căldură, frig, ultrasunet și stimulare electrică pot fi folosite în primele cîteva ședințe. Tracția lombară la fel ar putea fi folosită la-nceput pentru calmarea simtomelor hernierii de disc lombară. în plus mai pot fi folosite cure de masaj. Aceste forme de tratament sunt în principal folosite pentru reducerea durerii și inflamației astfel încît să fie posibilă reluarea activității normale cît de curînd posibil.
Terapeutul arată cum de ținut spatele într-o poziție sigură în timpul activităților de rutină. Pacientul este învățat despre pozițiile sănătoase și cum ele influențează pe viitor sănătatea coloanei vertebrale. Se cere cunoașterea mecanica corpului, mișcările corpului în timpul activităților. Terapeutul indică mișcările facute fără pericol pentru protecția regiunii lombare acestea includ pozițiile și mișcările în timpul ridicăturilor, transportării șederii și plimbărilor.
Următoarea etapă vine cu o serie de exerciții de întărire pentru moșchii abdominali și lombari. Lucrînd cu aceste grupe de mușchi, pacienții încep să se miște mai ușor iar riscul apariției durerilor scade.
Exercițiile aerobice cum ar fi plimbările sau înotul sunt folosite pentru ușurarea durerii și îmbunătățirea rezistenței.
Terapeutul va lucra mai îndeaproape cu medicul curant pentru a grăbi revenirea la activitățile normale. La-nceput se recomandă executarea unor activități mai simple și treptat trecerea la activitatea obișnuită. Uneori terapeutul ar putea supraveghea și sugera modificarea unor mișcări incorecte și periculoase.
Un scop primar al terapiei este de a învăța pacientul ca să-și poarte de grijă și să prevină pe viitor apariția simptomelor. Pacientului i se recomandă un set de exerciții pe acasă necesare la îmbunătățirea flexibilității, posturii, rezistenței și întărirea regiunii lombare și abdominale. Terapeutul va mai discuta despre strategiile de acționare în caz de reapariție a simptomelor.
Perioada postoperatorie

Reabilitarea după operație este mai complexă. Unii pacienții se externează în scurt timp de la intervenția chirurgicală. Totuși, unele intervenții necesită staționarea în spital timp de cîteva zile. Pacienții care stau în spital ar putea vizita fizioterapeutul curînd după intervenție. Ședințele de tratament ajută pacienții să învețe cum să se miște și sa-și îndeplinească activitățile de rutină fără suprasolicitarea spatelui.
În timpul recuperării, pacienții ar trebui sa urmeze instrucțiunile chirurgului în legătură cu folosirea centurilor de suport. Ei ar trebui să fie precauți în primele săptămîni de la operație.
Mulți pacienți tratați chirurgical au nevoie de terapie fizică în afara spitalului și conlucrează cu un terapeut timp de una – trei luni, în dependeță de tipul operației. La-nceput terapeutul poate folosi metode de tratament cum ar fi cu căldură sau gheață, stimulare electrică, masaj, și ultrasunet pentru calmarea durerii și spasmului muscular. Exercițiile sunt folosite la îmbunătățirea flexibilității, puterii și rezistenței.
Atunci cînd tratamentul este în curs de desfășurare, vizitele regulate la medic se vor reduce. Terapeutul va continua să fie o sursă de informație, dar pacientul va fi în sarcină sa-și execute setul de exerciții.

Tumorile vertebrale

Tumorile vertebrale

Cancerele și tumorile coloanei vertebrale se întîlnesc relativ rar. Plîngerea principală a pacienților cu tumori vertebrale este durerea. În același timp durerea de spate nu este caracteristică numai pentru tumorile spinale, dar poate însoți și alte maladii ale coloanei vertebrale. De aceea, dificultatea principală în diagnosticul tumorilor spinale constă în a deosebi durerea de spate cauzată de o tumoră sau de o altă boală. Din fericire, durerea de spate cauzată de tumori se întîlnește mult mai rar în parctica medicală. De altă parte, mulți pacienți cu dureri de spate au fost tratați inițial ca o banală lombalgie, iar după ce simptomele bolii au devenit prea evidente, s-a suspectat o tumoră spinală.
În asemenea caz, cum trebuie să procedeze pacientul? Să suspecteze o tumoră spinală ori de cîte ori are un epizod de dureri în spate? Sau să ignoreze durerea pînă la asocierea altor semne? Nu există rezolvare ușoară acestei dileme, însă informația din aceste pagini Vă va permite să fiți vigilenți în privința unei posibile tumori spinale.
Simptome sau plîngeri
Peste 80% de pacienți cu tumori spinale se plîng inițial de dureri în spate. Durerea are însă unele caracteristici care pot induce suspecția unei tumori spinale. Acestea sunt după cum urmează: durerea nu cedează mult în pofida faptului că tratamentul medicamentos este este bine condus; durerea este asociată cu oboseală generală excesivă sau scădere în greutate. Durerea adesea se acutizează noaptea și nu este legată strîns de activitatea pacientului. În cazul în care se asociază așa semne ca dificultăți de control a micțiunii sau dureri în picioare, este momentul pentru a suspecta o situație mai serioasă decît o lombalgie obișnuită, deci de a merge la medic neurochirurg pentru consultație și investigații suplimentare.
Factori de risc
Majoritatea pacienților cunosc că anumite forme de cancer sunt asociate cu unii factori de risc. Expunerea excesivă la soare poate induce cancerul de piele, fumatul induce cancerul pulmonar, abuzul de alcool paote cauza cancer a organelor digestive, anamnesticul familiar este un factor de risc pentru cancer de sîn și ovarian etc. Aceste cancere își au originea în alte organe, iar coloana vertebrală este afectată atunci cînd sursa primară nu a fost detectată la timp sau cancerul are o creștere foarte agresivă.
Deoarece coloana veretbrală este în general un organ mare (are lungime de peste 70 cm) și este foarte bine alimentată cu sînge, de aceea ea poate fi afectată de cancer parvenit din alte organe prin inseminare cu celule canceroase care se află în sînge.
Durerea de spate de obicei nu este primul simptom al unui cancer localizat înafara coloanei vertebrale. De aceea medicii utilizează diferite metode diagnostice și analize pentru a depista cancerul în forme inițiale, înainte de a face metastaze. Mamografiile și examenele regulate pentru femei după 40 ani (cncer de sîn), radiografiile pulmonare regulate la fumători (cancer pulmonar), examenul citologic al mucoasei colului uterin (cancer cervical uterin), examenul maselor fecale la sînge ascuns (cancer de colon) toate sunt examene simple și eficiente în depistarea timpurie a cancerului de localizare extravertebrală.
Diagnostic
Majoriatea pacienților sunt depistați cu tumori spinale în urma unor examene de rutină în privința unei dureri de spate care nu se ameliorează de-a lungul timpului. Calea începe cu un examen clinic minuțios. Dacă, insă, aveți careva suspecții  că aveți factori de risc pentru cancer, trebuie să informați chirurgul spinal care vă poate ajuta să faceți un examen minuțios în acest sens.
Disgnoscitul unei tumori spinale începe de obicei cu o radigrafie simplă a coloanei veretrbale în 2 proiecții. Totuși, acest examen nu este lipsit de neajunsuri. Radiografia simplă poate depista relativ usor o tumoră vertebrală sau o fractură din cauza tumorii, dar este incapabilă să depisteze tumori ale măduvei spinării, nervilor și muschilor din jurol coloanei vertebrale. Dacă va suspecta o tumoră spinală, neurochirurgul va indica cu siguranță un examen IRM sau CT. Cel mai probabil va avea nevoie de ambele examinări atunci cînde este vorba despe o intervenție chirurgicală. Examenul clinic minuțios, asociat cu o imagistică calitativă poate pune în evidență practic orice formă de cancer a colanei vertebrale.
Tratament
Pentru a decide tipul tratamentului se vor lua în considerație mai mulți factori, așa ca gradul de avfectare a vertebrelor, localizarea, natura procesului, starea generală la momentul depistării și prognosticul de viață a pcientului. De multe ori este nevoie de o cooperare dintre mai mulți specialiști cum ar fi neurochirurgii, oncologii, radioterapeuții și alți specialiști care au competență în domeniul tratamentului pacienților cu cancer. Multe tipuri de tumori vertebrale pot fi tratate cu succes sau ameliorarea dureri poate fi substanțială. Este, de asemenea, foarte important să cunoașteți și să vă informați cît mai mult asupra diferitor opțiuni de tratament în cazul în care D-voastr sau cineva din apropiați a fost diagnosticat cu cancer. Fiind bine informat veți putea lua parte activă la deciziile care vă vor și propuse de echipa de specialiști.
Tumori benigne
Medicii folosesc termenul ”benign” în situațiile cînd cancerul depistat poate fi controlat chirurgical sau medicamentos, iar probabilitate de a deceda de o așa formă de cancer este mică.
Tumori maligne
Termenul ”malign” indică faptul că cancerul depistat este greu de controlat medicamentos sau chirurgical, poate fi prezent în mai multe organe. Așa tipuri de cancer pot servi ca cauză nemijlocită a decesului pacientului.

Artroplastia discului intervertebral lombar cu disc artificial

Artroplastia discului intervertebral lombar cu disc artificial

Introducere
Substituentul artificial de disc lombar (ADR- artificial disc replacement) este un dispozitiv sau implant folosit la înlocuirea unui disc intervertebral bolnav sau lezat. După înlăturarea fragmentelor rămase din discul uzat, substituentul se plasează în spațiul dintre două vertebre lombare. Scopul este de a înlocui discul lezat cu scopul menținerii mișcărilor normale a coloanei vertebrale. Operația cu disc artifical este relativ nouă în Statele Unite, dar practicată în Europa de mai mulți ani. În SUA prima intervenție de acest gen a fost efectuată în octombrie 2001. Administrația Federală a Medicamentelor (FDA- Federal Drug Administration) a aprobat aceasta metodă de tratament în octombrie 2004.
Acest ghid ajută la înțelegerea
  • care părți a coloanei vertebrale sunt implicate
  • ce speră chirurgii să obțină
  • cine poate beneficia de această procedură
  • ce se întimplă în timpul operației
  • ce se așteaptă în timpul recuperării
Anatomie
Care părți a coloanei vertebrale și regiunii lombare sunt implicate ?
Coloana vertebrală umană este alcătuită din 33-34 oase numite vertebre. Vertebrele sunt plasate una peste alta și formează coloana vertebrală.
Coloana vertebrală oferă corpului forma sa, și este principalul suport vertical al corpului. Segmentul situat în partea inferioară a coloanei este numit regiunea lombară a coloani vertebrale. Substituția lombară de disc de obicei se realizează la nivelul vertebrelor L4-S1.
Un disc intervertebral stă între două vertebre și în mod normal funcționează ca un absorbant al șocurilor. El protejează coloana vertebrală contra forței de gravitație, la fel o mai protejează în timpul activităților încordate care solicită puternic colana, cum ar fi săriturile, alergările și ridicăturile.
Un disc intervertebral este compus din două părți. Centrul numit nucleul care e spongios și oferă discului în cea mai mare parte abilitatea de a absorbi șocurile. Nucleul este menținut de inelul fibros – o serie de ligamente inelare puternice pe care-l înconjoară. Ligamengele sunt țesuturi conjunctive care leagă un os de altul.
Între vertebrele fiecărui segment spinal exită două fețe articulare care sunt amplasate în partea posterioară a coloanei vertebrale. Există două fețe articulare intre fiecare pereche de vertebre. O față articulară se compune dintr-o proeminență osoasă care se aliniază de-a lungul părții posterioare a coloanei vertebrale. Locul de unire a proeminențelor osoase formează o articulație ce unește două vertebre. Alinierea fețelor articulare a coloanei lombare permite mișcările libere de îndoire înainte și înapoi.
Privită din profil, coloana vertebrală formează trei curburi. Gîtul, numit coloana cervicală se curbează puțin înainte. Porțiunea mijlocie sau coloana toracică se curbează în posterior. Curbura în posterior este numită cifoză. Coloana lombară se curbează în anterior, și poartă denumirea de lordoză.
Argumentare
Ce speră chirurgii să obțină ?
Operația de substituire se realizează pentru a opri simptomele degenerative de disc. Discurile degenerează sau se uzează ca o parte a îmbătrînirii din cauza stresurilor și tensionării coloanei vertebrale. Eventual, discul lezat colabează și cauzează deplasarea vertebrei superioare spre cea inferioară. Această pierdere din grosimea discului afectează structurile adiacente în special fețele articulare.
Atunci cînd discul colabează, nu mai e în stare să sprijine încarcătura intregii colane vertebrale. Fețele articulare a coloanei vertebrale încep să suporte o sarcină mai mare care se transmite între vertebre ceea ce grăbește uzarea și fisurarea cartilajului articular care acoperă suprafețele articulațiilor. Cartilajul articular este neted, cu o suprafață lunecoasă ce acoperă suprafețele oaselor la nivelul fiecărei articulații din corp. Cartilajul articular este dur, dar nu tolerează presiunea anormală pe un termen lung, iar cînd este distrus, cartilajul articular nu are capacitatea de a se restabili. Aceste leziuni se întilnesc în mod obișnuit în artrite.
Micșorarea înălțimii discului, reduce dimensiunile orificiilor intervertebrale, găurile dintre fiecare pereche de vertebre prin care rădăcinile nervoase părăsesc coloana vertebrală. Artrita la fel rezultă din dezvoltarea unui pinten osos care se poate proiecta spre orificiile intervertebrale și îngusta ieșirea rădăcinilor nervoase. Astfel rădăcinile nervoase pot fi comprimate la nivelul orificiilor intervertebrale.
Înlocuirea discului deteriorat cu un disc artificial, sau implant, numit proteză, poate restaura distanța normală dintre vertebre. Discul artificial se plasează între două vertebre și distanțează vertebra superioară. Mărind spațiul intervertebral, se micșorează presiunea asupra fețelor articulare, și mărește găurile prin care își fac apariția rădăcinile nervoase.
Un alt beneficiu a substituției de disc artificial este că mimează un disc sănătos. Mișcarea naturală este păstrată în regiunea unde a fost implantat noul disc, și ajută la menținerea stabilității în articulațiile coloanei vertebrale superior și inferior de proteză.
Cine poate beneficia de această procedură ?
De mai mulți ani, standardul de îngrijire a durerii cronice în urma degenerării de disc, a fost operația de fuziune spinală. Grefa osoasă prelevată din propriile oase a bazinului se folosește la fuziunea a două sau mai multe vertebre împreună. Coloana vertebrală la acest nivel este fixată și fără mobilitate, iar celelalte vertebre suportă un stres mărit ce poate cauza probleme mai tirziu.
Substituirea cu un disc artificial se folosește pentru reducerea sau eliminarea dureri în timp ce este permisă mișcarea. Un avantaj a discului artificial este că previne distrugerea prematură a nivelurilor adiacente a coloanei lombare.
Ineficiența tratamentului medicamentos pe o perioadă de cel puțin șase luni, iar durerea cronică provenită din degenerarea de disc duce la invalidizare, atunci intervenția de substituție cu un disc artificial, este cea mai bună soluție. Discul artificial oferă o alternativă fuziunei spinale. Implantul ajută la obținerea unui spațiu normal între vertebre, iar mișcările în regiunea afectată a coloanei vertebrale vor fi păstrate.
Pregătirea
Care sunt procedurile preoperatorii ?
Cunoscînd etapele și evoluția de pînă și după operație, se poate programa recuperarea la domiciliu. Odată ce decizia de operație dintre chirurg și pacient a fost luată, unele pregătiri sunt importante.
Poate fi indicată o consultație la medicul generalist pentru a obține acrodul către operație. Aceasta va asigura că starea generală poate să suporte toate procedurile intervenției. Doctorul care va executa anestezia (un anesteziolog) va evalua starea pacientului raportată la anestezie.
Unii factori pun pacientul la un risc crescut de apariție a unor probleme pe durata sau după operație. Cel mai bine este de a reduce sau elimina toți acești factori maximal posibil. De exemplu, utilizarea alcoolului sau altor substanțe chimice (inclusiv tutunul) poate fi un factor major în apariția unor complicații.
Este necesar de a opri orice medicație anti-infamatoare 10 zile înainte de operație. Daca pacientul urmază un tratament și nu cunoaste componența medicamentelor, poate întreba de medicul său de familie. Se cere oprirea fumatului cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de două săptămîni pînă la operație. Acest lucru e foarte important de a reduce complicațiile la inimiă și plămîni. Fumatul micșorează rata succesului intervenției la coloană, iar stoparea fumatului, va crește șansele de vindecare rapidă.
Una sau două unități de sînge propriu poate fi stocat pînă la operație. Iar în cazul în care bolnavul necesită transfuzie, alta decît cea din timpul intervenției, i se va transfuza sîngele propriu.
Cu o zi pînă la operație, pacientul poate fi admis în spital dimineața devreme. Mîncarea și băutul este interezis cu o jumate de zi înainte. Medicul trebuie informat dacă bolnavul suferă de diabet, și modul de tratare a acestuia (injecții cu insulina, dietă, exerciții). Necesarul de insulină poate fi diferit ca rezultat al stresului spitalizării și operației. Chiar dacă pacientul este bine controlat, se cere monitorizarea glucozei cel puți o sătămînă înainte de operație și cîteva săptămîni după operație.
Procedura Chirurgicală
Ce se întîmplă în timpul operației ?
Înainte de descrierea precedurii, e bine de a analiza atent discul artificial. Discul lombar artificial are cîteva semne distinctive. Ele sunt fabricate din metal, ceramică și material plastic. Unele se aseamănă cu un sandwich cu două straturi separate de un material plastic. Cele două straturi sunt făcute dintr-un aliaj de cobalt și crom, un material sigur care se folosește de mai mulți ani la înlocuirea articulațiilor de șold și genunchi.
Un nucleu plastic (polietilenă) se ajustează între cele două straturi metalice. Miezul împreună cu celelate componente imită mișcările normale a celor două vertebre.
Se mai fabrică din titan și poliuretane. Unele sunt fabricate din oțel inoxidabil.
Inserată între două vertebre, proteza restabilește distanța dintre vertebre. Ca rezultat al lărgirii spațiului discului, ligamentele longitudinale sunt întinse pentru a menține proteza la locul ei. Ulterior proteza este menținută de presiunea vertebrelor exercitată asupra ei.
Discul artificial vine într-o varietate de dimensiuni și forme. Unele modele de discuri artificiale sunt puțin mobile și pot păstra parțial curburile coloanei vertebrale, în plus mai pot oferi o mică mobilitate, în comparație cu cele fixe, care nu permit acest lucru.
Operația
Substituția de disc se efectuează prin partea anterioară a coloanei vertebrale. Pentru siguranță, de obicei doi chirurgi sunt prezenți: neurochirurgul coloanei vertebrale, și un chirurg general sau vascular.
Implantul se plasează în coloana vertebrală printr-o incizile în abdomen sau burtă. Lucrînd din partea anterioară a coloanei vertebrale prin abdomen, organele sunt îndepărtate lateral cu atenție. Acesta mărește cîmpul operator. Apoi chirurgul înlătura o mare parte din discul afectat.
În următoarea etapă vertebrele sunt distanțate pentru crearea unui spațiu suficient între vertebrele implicate. Folosind un microscop chirurgical, toate fragmentele de disc rămase, sunt înlăturate. De asemenea se mai înlătură fragmentele restante de disc care apasă asupra vreunui nerv, și se taie orice osteofit (apofiză osoasă)
Spațiul discului se mărește pînă la mărimea lui normală. Această etapă ajută la decompresia nervilor. Ulterior, cu ajutorul unui fluoroscop sau raze-X, se inseră discul artificial în spațiul pregătit. Fluoroscopul este un aparat cu raze-X ce permite chirurgului să vadă o imagine cu raze X în timpul efectuării procedurilor. Folosind fluoroscopul, se poate urmări inserția și localizarea protezei, astfel procedura devine mult mai sigură și cu mult mai exactă.
În final, mișcînd coloana vertebrală în diferite poziții, se testează proteza. O imagine cu raze X se poate efectua pentru verificarea localizării noului disc.
Ce comlicații pot surveni ?
Toate genurile de intervenții pe coloana vertebrală, inclusiv substituția de disc, au unele riscuri și beneficii. Complicațiile oricărei operații pot apărea de la anestezie, infecții și de la formarea cheagurilor de sînge (tromboflebită). Complicațiile medicale sunt rare dar pot include ictusul, atac de cord, lezarea măduvei spinării sau a nervilor spinali, pneumonie și foarte rar deces. Despre toate acestea înainte de operație, chirurgul discută cu pacientul. Acest ghid nu oferă toată lista complicațiilor posibilie. Complicațiile în urma substituirii discului artificial sunt rare și mai mici decît în cazul fuziunei spinale. Rezultatele continuă să se îmbunătățească cu tehnologii avansate și tehnici chirurgicale mai bune. Cele mai frecvente probleme pot fi, dar nu limitate la:
  • probleme legate de anstezie
  • tromboflebita (cheaguri de sînge)
  • infecții
  • leziune de nerv sau paralizie
  • anchiloză spontană (fuziune)
  • probleme cu implantul
  • ejaculare retrogradă (doar la bărbați)
  • durere care nu cedează
Probleme cu anestezia
Problemele pot apărea atunci cînd anestezia interacționează cu alte preparate medicamentoase pe care bolnavul le primește. În cazuri rare pacientul poate avea probleme cu însuși anestezia. În plus anestezia poate afecta funția plămînilor din cauza că plămînii nu se extind bine în timp ce persoana se află sub anestezie. Riscurile și preocupările trebuie discutate cu anesteziologul.
Tromboflebita  (cheaguri de sînge)
Tromboflebita, numită uneori tromboza venoasă profundă (DVT – deep venous thrombosis), poate apărea după orice operație. Se întîmplă atunci cînd sîngele din venele mari formează cheaguri de sînge. Aceasta poate cauza inflamația piciorului care devine cald și dureros la atingere. În cazul în care gheagurile sangvine din vene se rup în bucăți, ele pot ajunge în plămîni unde se pot bloca în capilare și stopa circulația sangvină intr-o porțiune de plămîn, situație numită embolie pulmonară. (Pulmonar ceea ce ține de plămîn, și embolism se referă la fragmentele străine care circulă prin sistemul sangvin).
Majoritatea chirurgilor preîntîmpină DVT foartea serios. Sunt cîteva căi de reducere a riscului trombozei, dar probabil cel mai efectiv este începerea cel mai curînd a deplasării. Altele două măsuri obișnuite de prevenire includ:
  • Ciorapi elastici pentru menținerea mișcării sîngelui din picioare
  • Preparate medicamentoase care fluidifică sîngele astfel preîntîmpinînd formarea cheagurilor de sînge
Infecția
Infecția care urmează după intervenția chirurgicală este rară, dar poate fi o complicație serioasă. Unele infecții pot apărea devreme, chiar înainte de părăsirea spitalului. Infecțiile de pe suprafața pielii de obicei sunt tratate cu antibiotice, iar cele profunde care se răspîndesc în oase și țesuturile moi sunt mai greu de tratat. Pot fi necesare intervenții suplimentarea pentru tratarea acestor infecții.
Leziune de Nerv sau Paralizie
Orice intervenție care se realizează în vecinătatea canalului vertebral, poate fi o sursă potențială de lezare a măduvei spinării sau nervilor spinali. Leziunea poate proveni de la lovire, întindere, sau tăierea țesutului nervos cu un instrument chirurgical. Implicarea unui nerv poate cauza durerea nervului, slăbiciune musculară și pierderea sensibilității zonei inervate de acel nerv.
Simptome sunt temporare și treptat dispar pînă la trei luni. Inflamația din jurul nervului sau țesutului cicatriceal la fel poate cauza compresie sau tracțiune a nervului. Țesutul cicatriceal numit fibroză nu întotdeauna se însoțește de durere cronică, slăbiciune îndelungată sau modificări de sensibilitate.
Anchiloza spontană
Cercetătorii nu cunosc cauza exactă, dar uneori coloana vertebrală însuși fuzionează, proces numit anchiloză spontană. Pierderea mobilității coloanei vertebrale este principalul efect al problemei. Fragmente osoase la fel se pot forma în țesuturile moi din jurul vertebrelor. De exemplu, cartilajul se transformă în os sau țesut asemănător osului, proces care se numește osificare. Osificarea ar putea afecta implantul sau rezultatul final.
Probleme cu implantul
Proteza însuși poate fi uneori sursa complicațiilor. Deși rar, proteza totuși s-ar putea deplasa din poziția sa normală sau chiar să se desprindă. Dacă implantul se deplasează de la poziția lui, aceasta poate cauza leziuni a țesuturilor adiacente. În acest caz se efectuează o intervenție repetată pentru ajustarea implantului.
La fel ca și alte tipuri de substituție articulară, discul artificial ar putea ceda cu timpul pînă la uzare. Funcționarea lui se estimează pe o perioadă de 15 pînă la 20 ani. Atunci cînd se mișcă din loc sau se uzează, el poate fi înlăturat. În acest caz, după înlăturarea protezei originale, cel mai recomandat este o intervenție de fuziune.
Tasarea este o altă problemă posibilă. Implantul se afundează în corpul vertebrei superioare sau inferioare și se pierde distanța dintre vertebre. În acest caz poate apărea o compresie neurologică cu simptome neurologice.
Odată cu timpul, uzarea implantului care apare din cauza proceselor fizice de mișcare, se pot forma mici sfărmături din implant. Organismul poate reacționa contra acestor particule ca un răspuns inflamator ce poate cauza durere, desfacerea implantului și deteriorarea lui. Pînă acum nu au fost înregistrate reacții inflamatorii semnificative.
Ejaculare Retrogradă
Substituția de disc prezintă un risc cauzat de abordul anterior spre coloana vertebrală. La bărbați, accesul anterior poate fi urmat uneori de o complicație numită ejaculare retrogradă.
Nervii mici situați în partea anterioară a coloanei lombare, pot fi lezați în timpul accesului anterior. În acest caz, sperma nu este ejaculată prin uretră spre exterior, dar nimerește în vezica urinară. Pacienții bărbați care plănuiesc o familie, ar fi bine să doneze spermă înaintea de programarea operației. Studiile nu au raportat cazuri de disfuncții sexuale, dar poate fi un risc potențial.
Durerea care nu cedează
Nu toți pacienții scapă complet de durere. Ca și oricare procedură chirurgicală, pacienții trebuie să se aștepte la puțină durere după intervenție. În cazul în care durerea continuă sau devine insuportabilă, se cere un tratament pentru controlul durerii.
Postoperator
Ce se întîmplă după operație ?
Durerea poate dispărea brusc, dar mulți pacienți relatează o scădere gradată a durerii începînd cu următoarea săptămînă pînă la cîteva luni. Mulți pacienți sunt capabili să-și reducă sau să stopeze administrarea medicamentelor împotriva durerii.
Externarea din spital depinde de rapiditatea recuperării, dar majoritatea pacienților pot pleca acasa după a treia zi de la operație. Poate fi necesară încă cîteva zile de spitalizare dacă mai persistă careva probleme.
Majoritatea pacienților se recuperează rapid după procedura cu discul artificial. Ridicarea din pat și mici plimbări se fac în aceeași zi de operație. Pacientul chiar ar putea să meargă cîteva ore. Se cere mișcarea cu atenție, și evitarea extinderii spatelui (înclinarea în urmă). Unii pacienți nu necesită centuri sau alte suporturi în timp ce țesuturile se vindecă.
După externare, se cere atenție la așezare, plimbări, conducerea automobilului și a bicicletei. Ridicarea oricărui obiect mai greu decît 4 – 5 kg, trebuie evitată pentru cel puțin patru săptămîni.
Chirurgul va continua să urmărească pacientul. Periodic se vor efectua imagini cu raze-X pentru asigurarea că implantul stă la locul lui. Chirurgul va aduce la cunoștină pacientului cînd este capabil să înceapă lucrul. În dependență de caracteru lucrului, revenirea la post durează două pînă la patru săptămîni. Dacă în timpul lucrului pacientul este supus unor efeorturi mari, se cere o perioadă mai lungă de recuperare, de obicei șase sătămîni. După trei luni se așteaptă recuperarea completă.
Reabilitarea
La ce se așteaptă în timpul recuperării ?
În timp ce pacientul stă internat, fizioterapeutul examinează pacientul zilnic și-l sfătuiește cum să se miște. I se demonstrează modalitățile de deplasare pentru a solicita minim spatele.
Înainte de externare, bolnavul primește un program de exerciții necesar restabilirii mișcărilor și funcțiilor complete. Programul cuprinde plimbări cel puțin 30 minute cu un mers moderat, cel puțin cinci zile pe sătămînă.
Chirurgul poate prescrie fizioterapie pînă la a doua săptămînă după operație. Tratamentul activ se folosește pentru îmbunătățirea flexibilității, puterii și rezistenței. Exerciții de întindere a spatelui, deseori sunt prescrise deoarece întăresc tonusul și controlul mușchilor spatelui și trunchiului. La fel de important este și îmbunătățirea puterii picioarelor prin exerciții fizice ca plimbările, înotul sau ciclismul staționar.
Atunci cînd simptomele sunt sub control iar durerile dispar, ședințele de terapie se vor termina, iar exercițiile de sine stătătoare, se vor continua.
Sumar
Substituția de disc artificial poate oferi o metodă de tratament alternativă de fuziune spinală pacienților cu durere cronică de spate din cauza degenerării discului intervertebral. În timp ce fuziunea stopează durerile prin eliminarea mișcărilor în segmentul spinal, discul artificial permite mișcările naturale în porțiunea de coloană unde e situat implantul. Aceasta este din cauza că proteza este prevăzută să restabilească mișcările normale și distanța dintre vertebrele adiacente. Substituția cu disc artificial permite recuperarea rapidă a funcțiilor.
Implantul este destinat să se opună îndoirii, răsucirii, compresiei și încărcăturilor din timpul mișcărilor. Adulților activi, o substituție reușită ar trebui să funcționeze ani de încărcături mari fără apariția vreunei probleme.
Studiile pe termen lung al comportării discului artificial, încă sunt în curs de desfășurare. Cercetările caută impactul implantului cu structurile osoase a coloanei vertebrale. Pînă acum rezultatele arată o rată mică a complicațiilor. Nu au fost raportate cazuri de deces, infecții semnificative, sau probleme neurologice mari. Pacienții sunt mulțumiți de la bine la excelent în majoritatea cazurilor, dar nu în toate cazurile.

Discul intervertebral

Discul intervertebral este o structura complexa. Prevalenta durerii lombare si cervicale, asociate cu modificarile degenerative ale discului reprezinta probleme epidemiologice majore. Durerea de spate este a doua cauza care indreapta pacientul la controlul medical. Peste 80% dintre pacienti au experimentat cel putin un episod de durere lombara iar 5% probleme cronice.

Dintre toate tesuturile conjunctive discul intervertebral sufera cele mai importante modificari legate de virtsa. In cea de-a treia decada de viata nucleul pulpos este inlocuit cu fibrocartilaj iar distinctia dintre nucleu si inel dispare. Proteoglicanii, apa si proteinele noncolagenice scad iar concentratia de colagen creste. Cresterea colagenului este mai pronuntata in coloana lombara.

Pe masura ce oamenii imbatrinesc sufera microtraume si macrotraume care determina modificari in homeostazia corpului, altereaza si redistribuie fortele biochimice ale coloanei. Progresia naturala a degenerarii coloanei o data cu miscarea precede prin elemente anatomice, biochimice, radiologice si clinice caracteristice.

Pacientii cu durere discogenica descriu tipic un eveniment traumatic declansator, o flexie fortata sau o miscare de totatie excesiva. Durerea si slabiciunea apar in membrele inferioare, parestezii in fese si degete. Durerea discogenica clasica este exacerbata de activitati care incarca discurile cu greutate, cum este sezutul, ridicatul din pozitie de sezut, ridicatul din pat dimineata, flexia lombara, rotatiile, vibratiile, tusea, stranutul, risul si manevra Valsalva. Durerea discogenica este descrisa drept cronica.

Medicatia este o parte integrala din tratament. Sunt prescrise o varietate de medicamente pentru a ajuta pacientii cu sechele. Citeva tipuri de medicamente sunt de ajutor in tratarea durerii discogenice: analgezicele, relaxantele musculare, sedativele, glucocorticoizii, anticonvulsivantele, antidepresivele, antihistaminicele.
 

Antiinflamatoriile nesteroidiene sunt terapia de baza. Sunt eficiente prin reducerea efectelor biologice ale inflamatiei si durerii. Administrarea lor trebuie monitorizata pentru efecte adverse precum gastropatie, toxicitate renala, hipertensiune, tulburari hepatice si hemoragii.

Chirurgia este ocazional efectuata. Multe dintre modalitatile terapeutice pentru discopatia degenerativa nu au fost studiate inca. Interventia chirurgicala este indicata pentru pacientii cu radiculopatie lombara cu durere persistenta, simptome progresive sau slabiciune care nu se amelioreaza cu terapia fizica.
 

Tratamentul este de natura conservativa. Regimurile terapeutice cele mai folosite sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, terapiile fizice si modificarea stilului de viata. Imobilizarea coloanei lombare este standardul terapiei conservative pentru acesti pacienti. Imobilizarea limiteaza miscarile si reduce iritarea nervoasa.

Cauze si factori de risc:

Cauza bolii degenerative a discului este necunoscuta. Citeva teorii citeaza fisurile inelului fibros induse traumatic ca eveniment declansator. Alte teorii sugereaza ca degenerarea discurilor lombare este un proces natural al imbatrinirii, aceste teorii nu explica boala aparuta la tineri. De aceea cauza acestei conditii este multifactoriala. Diferiti factori genetici, din mediul inconjurator, autoimuni, inflamatori, traumatici, infectiosi singuri sau in diferite combinatii determina initierea procesului de degenerare lombara.
 
Durerea discogenica clasica este exacerbata de activitati care incarca discurile cu greutate, cum este sezutul, ridicatul din pozitie de sezut, ridicatul din pat dimineata, flexia lombara, rotatiile, vibratiile, tusea, stranutul, risul si manevra Valsalva.

Semne si simptome:

Boala este o conditie care afecteaza tinerii si persoanele de virtsa mijlocie cu virf de incidenta la 40 de ani.
 
  • Durerea discogenica.

Pacientii cu durere discogenica descriu tipic un eveniment traumatic declansator, o flexie fortata sau o miscare de totatie excesiva. Durerea si slabiciunea apar in membrele inferioare, parestezii in fese si degete. Inaltimea si grutatea pacientului, ca si obezitatea pot produce incarcare excesiva a coloanei lombare. Inspectia regiunii lombare este importanta. Aceasta poate releva o cifoza sau scolioza. Palparea paraspinalelor lombare declanseaza sensibilitate, acesti muschi pot fi tensionati sau prezenta spasm muscular reactiv. Orientarea, comportamentul si starea emotionala a pacientului sunt normale. O labilitate emotionala excesiva poate fi un semn de patologie nonorganica. Examenul neurologic normal cu senzitivitate normala pe toate dermatoamele, intindere musculara pe toate miotoamele si reflexe musculare normale. Se va evalua coloana lombara pentru limitarile de miscare, rotatie, flexie, extensie aparute.

  • Boala de disc incompetent.

Numara 39% dintre cazurile de durere de spate cronica. Alterarile structuri interne si a functiilor metabolice ale discului sunt prezente. Conditia apare dupa o trauma semnificativa. Unele persoane dezvolta boala fara un stimul declansator. Caracteristica majora este o durere profunda spinala. Boala se agraveaza in citeva luni dupa debut si este exacerbata de activitati care cresc fortele compresive pe coloana. O explicatie pentru aceasta durere este aparitia reactiilor adverse ale metabolitilor discului pe nervii regionali si canalul spinal care produc tulburari constitutionale mediate de sistemul imun.

Diagnostic


  • Studii de laborator.

Ciancobalamina si reagina plasmatica ajuta la diferentierea cauzelor metabolice si infectioase de degenerare a discului de cea mediata de inaintarea in virsta.

  • Studii imagistice.

Radiografia lombara simpla este o rutina pentru fiecare pacient suspectde boala degenerativa a discului. Aceasta investigatie evalueaza articulatiile fetei si vertebrale, foramenul, spatiile intervertebrale si formatiunile osteofitice. In anumite conditii este necesara flexia coloanei lombare pentru a detecta instabilitatea. Radiografia arata colabarea spatiului intervertebral, osteofitoza, pierderea lordozei cervicale, hipertrofia articulatiei uncovertebrale, osteoartrita articulatiei apofizeale, diametrul canalului vertebral.

Mielografia cu scanare computer tomografica completa este testul imagistic de electie pentru a evalua stenoza spinala si a foramenului. Mielografia aduce informatii anatomice in evaluareabolii degenerative a discului.. Este utila pentru vizualizarea radacinilor nervoase. Scanarea CT cu sau fara contrast intratecal este folosita pentru a estima diametrul canalului. Scanarea poate demonstra osteofite mici, laterale si opacitati calcificate in mijlocul corpurilor vertebrale.

Rezonanta magnetica este de real ajutor in diagnosticarea disvopatiei lombare degenerative. Prezinta avantaje precum: imagistica directa in planuri multiple, definire mai buna a elementelor neurale, cresterea acuratetii in evaluarea bolilor spinale medulare intrinseci, neinvazivitatea, imagini similare mielogramei.

Electromiografia este utila in evaluarea radiculopatiei cauzata de degenerare, dar este de valoare limitata in evaluarea mielopatiei. In mielopatie potentialele raspunsurilor somatosenzitive evocate sunt intirziate sau au amplitudine mica. Potentialele motorii corticale evocate sunt mai sensibile decit cele somatomotorii in evaluarea disfunctiei maduvei spinale. Ca masura invaziva, discografia cervicala nu este folosita de rutina in evaluarea bolii dedgenerative.

  • Examen histologic. Subtierea si fragmentarea cartilajului articular este un element comun. Suprafata neteda, alba articulara devine neregulata si galbena. Pierderea continua a legaturilor cartilaginoase conduce la expunerea zonelor osului subcondral, care apare ca foci stralucitori pe suprafata articulara. Fibroza, cresterea formarii de os si modificarile chistice apar frecvent in osul expus. Pierderea catilajului stimuleaza formarea de os nou sub forma de noduli-osteofite la marginile osului.
     
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: intinderea musculara, leziunile tendoanelor si ligementelor, sindromul articulatiei sacroiliace, durerea de coapsa, fractura de compresie, spondiloza, spondiloartropatia, sindrom Marfan, fibromialgia, durerea miofasciala, dischita, boala neoplazica.

Tratament

  • Terapia farmacologica

Medicatia este o parte integrala din tratament. Sunt prescrise o varietate de medicamente pentru a ajuta pacientii cu sechele. Citeva tipuri de medicamente sunt de ajutor in tratarea durerii discogenice: analgezicele, relaxantele musculare, sedativele, glucocorticoizii, anticonvulsivantele, antidepresivele, antihistaminicele.

Antiinflamatoriile nesteroidiene sunt terapia de baza. Sunt eficiente prin reducerea efectelor biologice ale inflamatiei si durerii. Administrarea lor trebuie monitorizata pentru efecte adverse precum gastropatie, toxicitate renala, hipertensiune, tulburari hepatice si hemoragii.

Tratamentul este de natura conservativa. Regimurile terapeutice cele mai folosite sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, terapiile fizice si modificarea stilului de viata. Imobilizarea coloanei lombare este standardul terapiei conservative pentru acesti pacienti. Imobilizarea limiteaza miscarile si reduce iritarea nervoasa.

Antidepresivele triciclice sunt indicate pacientilor care experimenteaza durere cronica. Efectele adverse comune include gura uscata, sedare, retentie urinara, constipatie, bloc de conducere cardiac.

Relaxantele musculare precum carisoprodol si ciclobenzapina sunt benefice la pacientii cu spasm al muschilor lombari. Opioizii sunt indicati la pacientii cu durere moderat-severa prin degenerarea structurala semnificativa, care nu sunt candidati la chirurgie si cei care au esuat la terapia cu alti agenti. Pentru cei la risc de gastropatie la AINS, mai ales la populatia geriatrica opioizii sunt motive rezonabile.

Steroizii.  La unii pacienti cu radiculopatie semnificativa o doza mare de steroizi poate reduce durerea si scurta cursul simptomelor. Unii pacienti cu mielopatie degenerativa progresiva prezinta beneficii de asemenea. Injectiile steroidice epidurale ajuta pacientii cu simptome radiculare. Pacientii care prezinta leziune medulara acuta determinata de osteofitele ventrale beneficiaza de doze mari de metilprednisolon.

  • Terapia fizica

Ramine un standard conservativ in tratamentul durerii lombare cronice, incluzind exercitii aerobice, intinderi musculare. Variatia semnificativa a intensitatii si frecventei exercitiilor depinde de starea pacidentului.

Stimularea nervoasa electrica transcutanata - Reprezinta o tehnica terapeutica implicind aplicarea de electrozi cutanati care elibereaza un stimul electric nervilor periferici pentru a ameliora durerea noninvaziv. Asemenea dispozitive sunt disponibile in regimuri terapeutice la domiciliu.

Suportul lombar - Aduce beneficii pacientilor suferinzi de durere cronica de spate secundara proceselor degenerative. Acestea limiteaza miscarile coloanei, stabilizeaza, corecteaza deformarile si reduce fortele mecanice. Au efecte prin masajul zonelor afectate si aplicarea de caldura locala.

Tractiunea lombara - Aceasta aplica o forta longitufinala pe coloana axiala prin folosirea unui ham atasat de creasta iliaca si coastele inferioare pentru a ameliora durerea cronica de spate. Aceste forte largesc spatiul intervertebral si corecteaza lordoza.

  • Terapia chirurgicala

Chirurgia este ocazional efectuata. Multe dintre modalitatile terapeutice pentru discopatia degenerativa nu au fost studiate inca. Interventia chirurgicala este indicata pentru pacientii cu radiculopatie lombara cu durere persistenta, simptome progresive sau slabiciune care nu se amelioreaza cu terapia fizica.

Chemonucleoliza cu chimopapaina sau colagenaza - Se administreaza substante chemolitice in discul intervertebral afectat. Datorita riscului de soc anafilactic se indica monitorizare cardiopulmonara.

Disectomia lombara percutana automatizata - Aceasta procedura este mai sigura decit cea de introducere a chemopapainei prin injectii intradiscale. Permite inlaturarea materialului discului central prin plasarea unui ac si suctiune automatizata.

Miodiscectomia artroscopica - In aceasta tehnica chirurgul vizualizeaza radacinile nervoase lombare si inelul fibros al discului printrun endoscop. Fragmentele de disc din zona posterioara pot fi inlaturate prin instrumentatie manuala sau automatizata. Tehnica este recomandata mai ales herniilor de disc incarcerate cind metodele noninvazive au esuat.

Anuloplastia electrotermica intradiscala - Este o tehnica miniminvaziva chirurgicala. Dupa ce discul intervertebral este abordat prin ghidaj fluoroscopic se introduce un cateter electrodermic in inelul posterior al discului dureros. Candidatii la acesta tehnica sunt pacientii cu durere de spate cauzata de hernii mici, fisuri interne ale discului sau degenerare usoara a discului limitata la 2 nivele. Se efectueaza dupa ce tratamentul conservativ pentru 6 luni a esuat. Este o procedura sigura cu o rata mica a complicatiilor. infectia discului apare la mai putin de 1% dintre pacienti.

Discurile artificiale - Obiectivul principal al discurilor artificiale este sa inlocuieasca discul dureros mentinind structura anatomica naturala a coloanei. Se folosesc discuri Flexicore sau Chariti. Indicatiile pentru implantarea unui disc artificial sunt similare cu cele pentru fuziunea spinala si include boala de disc degenerativa limitata la un singur nivel, virsta de 18-60 de ani, durere de spate severa, tratament conservativ pentru minim 6 luni.

Cele doua tipuri de discuri artificiale sunt:
  • proteza de disc totala care inlocuieste complet discul intervertebral
  • proteza nucleara care inlocuieste nucleul moale din mijlocul discului.

Discul artificial are o carapace din metal si un miez din polietilena.