Trezirea !
The Awakening, în versiune finală, este un documentar realizat de producătorul australian independent cunoscut sub pseudonimul Max Igan,
un adevărat semnal de alarmă, aşa cum sugerează şi numele, care
abordează foarte inspirat, într-o viziune unitară, gama completă de
probleme - şi soluţiile aferente - cu care se confruntă actual omenirea,
privite prin perspectiva unei adevărate spiritualităţi, ce se disociază
clar de religia instituţionalizată sau de aberaţiile "spirituale" ale
mişcării New Age, care, deşi se auto-consideră o revitalizare a
preceptelor gnosticismului, eu o consider, mai degrabă, o distorsionare a
conceptelor exprimate în teozofia lui Rudolf Steiner.
M-am exprimat în repetate rânduri, pe blog,
împotriva intermedierii relaţiei dintre om şi Dumnezeu printr-o
instituţie pervertită, neavenită şi lacomă, Biserica - fapt care mi-a
atras reproşurile penibile ale unor bigoţi spălaţi pe creier de dogma
religioasă, care se simt ameninţaţi de islamism (şi numai ei ştiu din ce
motive) - şi în favoarea doctrinei gnostice, de acces direct la
Creatorul pe care, aşa cum spune Max Igan, am preferat să-l numim cu
toţii Dumnezeu.
În acelaşi timp, fizicieni cuantici ca John Hagelin sau Amit Goswami, două dintre vedetele de frunte ale documentarului extraordinar "What the Bleep ?! - Down the Rabbit Hole",
pe care vă recomand să-l revedeţi, în orice moment în care vă simţiţi
singuri şi debusolaţi, impun o definiţie cu o conotaţie mai puţin
religioasă, de câmp cuantic unificat sau câmp al super-corzilor sau
Conştiinţă Universală, eliminând barierele spaţiu-timp şi punând semnul
egal între două noţiuni aparent distincte, inteligenţă şi informaţie.
Max Igan, care recunoaşte doar
faptul că numele său mic este Maxwell, este un muzician, informatician
şi grafician de 53 de ani, din Queensland, Australia, pasionat de jocuri
pe calculator, pe care le joacă online împreună cu băiatul său - care
locuieşte împreună cu mama sa, în altă zonă a ţării - realizator al mai
multor documentare destinate trezirii generalizate şi eliberării de sub
cortina dezinformării şi manipulării mass media, dintre care amintesc
"The Big Picture" şi "New World Order - The Final Solution".
Deşi
nu se declară împotriva creştinismului, are totuşi mari rezerve în ceea
ce priveşte Vechiul Testament şi este, fără dar şi poate, un neobosit
luptător anti-corporatist, motivându-şi atitudinea, la modul foarte
plastic, citându-l pe prea-sincerul, poate, la acel moment, Benito
Mussolini, care uitase ce are şi ce nu are voie să dezvăluie, în ceea
ce-i priveşte pe adevăraţii săi sponsori:
"Fascismul, cu cât analizează şi
observă mai atent viitorul şi tendinţa de dezvoltare a omenirii, lăsând
la o parte consideraţiile politice momentane, nu crede nici în
posibilitatea şi nici în utilitatea păcii perpetue şi, în aceeaşi ordine
de idei, fascismul ar trebui mai degrabă să se numească Corporatism,
din cauza fuziunii puterii statale şi corporatiste."
Nimic
mai adevărat decât ce grăieşte gura... unora, mai ales când se simt
foarte siguri pe puterea lumească, momentană, pe care o deţin, iar celor
care mai au dubii privind identitatea fascism=corporatism le recomand
să analizeze, cu ceva mai multă atenţie, campaniile furibunde, recente,
de cotropire şi asasinate în masă, conduse în Orient de către America
totalitară, sub directoratele macabre ale lui Bush şi Obama.
Dispreţul manifestat de elitele,
mai mult sau mai puţin oculte ale lumii, la adresa obiditei rase umane,
"întemeiat ştiinţific" de la Darwin încoace, s-a concretizat în
atmosfera de teroare ce caracterizează "epoca modernă" (şi folosesc
ghilimele, fiindcă nu e nimic modern în barbarismul infect al ultimelor
secole), bântuită de războaie mondiale sau locale, cu sute de milioane
de victime, totul indicând pare-se o încercare disperată de a bloca sau
încetini accesul omenirii la un viitor mult mai luminos şi plin de
speranţă, folosindu-se teorii absurde ca eugenia sau predeterminarea
genetică, în care scop a şi fost studiat cu ardoare genomul uman.
În
1927, un astfel de corifeu al elitelor, judecător al Curţii Supreme
americane, Oliver Wendell Holmes Jr., a scris opinia majoritară în cazul
"Buck contra Bell", admiţând cu lejeritate sterilizarea forţată a unei
femei, considerată a fi sub inteligenţa medie.
În susţinerea argumentaţiei
sale, el a motivat că interesul statelor, într-un patrimoniu genetic
pur, prevalează în faţa interesului individului, pentru propria-i
integritate corporală:
"Am văzut, mai mult decât o
dată, că bunăstarea publică poate prevala în faţa vieţii celor mai buni
cetăţeni ai ţării. Ar fi straniu dacă nu s-ar putea apela la cei care
subminează deja vlaga statală, pentru a face asemenea sacrificii minore -
deşi cei vizaţi s-ar putea să nu se considere astfel - pentru a evita
inundarea noastră cu incompetenţi. Este mai bine pentru întreaga lume,
dacă, în loc să aşteptăm să executăm odraslele degenerate, pe motiv de
crimă sau să le lăsăm să moară de foame din cauza imbecilităţii lor,
societatea ar putea preveni înmulţirea celor care se dovedesc a fi
nepotriviţi s-o facă. Principiul care susţine validitatea vaccinării
obligatorii este suficient de vast pentru a acoperi şi decizia de
ligaturare a trompelor uterine. [...] Trei generaţii de imbecili sunt de
ajuns."
Un
alt triumf al mişcării eugenice, care pretindea sprijinirea înmulţirii
unor oameni "mai buni", a fost decizia adoptată de zeci de state
americane, începând cu Virginia şi California, ce a condus la peste
60.000 de sterilizări forţate, în anii '60.
Sterilizările erau menite să
asigure absenţa urmaşilor oamenilor săraci, care prezentau "debilitate
mentală, epilepsie, tendinţe criminale, nebunie şi alcoolism", printre
alte "trăsături improprii rasei umane", ca să folosim cuvintele
istoricului educat la Yale, Daniel Kevles.
Şi, spre ruşinea ştiinţei,
teoriile eugenice au fost îmbrăţişate de mulţi cercetători de vârf, unul
dintre cei mai notabili fiind, poate, matematicianul Karl Pearson,
fiindcă orice statistică veţi descoperi, în această privinţă, este opera
lui sau descinde din teoriile lui aberante.
Fondator
al primului program de statistică universitară la University College
London, el a inventat testele statistice, probabilistice, "Chi-Square"
şi " P-value", pe care cercetătorii de pretutindeni le folosesc în
validarea rezultatelor cercetărilor proprii.
Pearson a trecut Rubiconul teoriei matematice, fondând chiar o revistă, " Annals of Eugenics", în 1925:
"[...] care va urma să-şi rezerve paginile, în exclusivitate, tratării ştiinţifice a problemelor rasiale umane."
Şi pentru cei naivi, care-l
blamează pe Hitler, ce publica în 1925 primul volum al elucubraţiei sale
rasiale "Mein Kampf", pentru ideile eugenice puse ulterior în practică,
ignorând finanţarea acestuia şi crearea climatului social favorabil
ascensiunii naziste prin influenţa familiei Rothschild şi a sateliţilor
ei, iată că aveţi şi dovada "unităţii ideologice" cu imperiul reptilian
britanic, exact în acelaşi an.
În
1954, tocmai din cauza terfelirii "bunului renume" al eugeniei, prin
aplicarea ei de către nazişti sub forma "igienei rasiale", revista şi-a
schimbat oportun numele în "Annals of Human Genetics" şi poate că asta
vă va da suficiente indicii privind adevăratul scop al studierii
geneticii umane, acum când ştiţi originile reale ale geneticii, fiindcă
schimbarea de firmă nu a însemnat deloc o schimbare de atitudine şi
scop.
Editorul revistei, geneticianul
Andrés Ruiz Linares, de la University College London, a deschis arhivele
revistei pentru cercetători, fără a nega prin nimic acceptarea cu
entuziasm a teoriilor "rasismului ştiinţific", în trecut, afirmând
într-un e-mail:
"Nu
ar trebui să se uite ! Având în vedere că implicaţiile sociale ale
multor curente ale cercetării genetice umane sunt enorme, pare a fi
important, atunci când judecăm ceea ce face genetica umană acum, să
menţinem gradul de conştientizare a istoriei acestei discipline."
Chiar şi aveau cu ce să se mândrească !
Un văr primar al lui Charles Darwin, Francis Galton,
a inventat ideea de eugenie, ceea ce înseamnă literal, "născut cu
bine", în 1883, deplângând faptul că intelectualii britanici se
căsătoresc târziu, având şi puţini copii.
Ideea
a fost "strâns legată" de teoria lui Darwin de selecţie naturală, notau
antropologii Kenneth Weiss şi Brian Lambert de la Penn State, într-unul
din articolele istorice ale revistei, dar ideea are rădăcini mult mai
profunde, la preotul anglican Thomas Malthus, care, în 1798, a sugerat,
legat de reproducerea umană:
"[...] un anumit grad de ameliorare, similar cu cel din rândul animalelor, ar putea avea loc la oameni."
Pearson a fost un lider, în Regatul Unit, în promovarea noilor descoperiri cu privire la ereditate, pentru a sprijini eugenia.
"Într-o
perspectivă evoluţionistă atât de naivă şi confuză, încât este greu de
crezut că persoanele inteligente ar putea-o susţine chiar şi în anii
'20", scriau Weiss şi Lambert, Pearson a proclamat că, potrivit
"istoriei rasiale", Anglia a prăsit marinari, în timp ce Germania a
prăsit soldaţi şi că, pe de altă parte: "[...]unele dintre aceste rase
rare servesc, în lumea modernă, în alt scop decât de a furniza material
pentru istoria omului", sau, cu alte cuvinte, el a crezut că ar fost mai
bine să moară.
În Statele Unite liderul
mişcării eugenice a fost Charles Davenport, ce a condus Eugenics Record
Office în Cold Spring Harbor, New York, care a întreţinut o
corespondenţă continuă cu Pearson, ce se întinde pe parcursul câtorva
decenii, deşi Davenport nu se baza pe statistică, ci pe o altă invenţie
cu mofturi ştiinţifice, "diagramele eredităţii".
"Eugenia
este adesea respinsă, ca o mişcare de manipulare deghizată în
pseudoştiinţă, dar avem nevoie să nu se uite că ştiinţa este, în orice
zi, ceea ce oamenii de ştiinţă fac şi apără !",
scrie Kevles, într-un alt comentariu, continuând:
"Eugenia a decăzut cinstit din
drepturile avute în cultura ştiinţifică şi de popularizare, dar multe
reviste de biologie, de astăzi, îşi au rădăcinile în acea epocă: revista
'Social Biology', dedicată cercetării în domeniul sănătăţii şi al
tendinţelor demografice, a început ca 'Eugenical News', de exemplu.
Totuşi, chiar şi astăzi,
fantomele eugeniei atârnă deasupra avansului nestăvilit din genetica
umană, inclusiv din proiectul genomului uman. Dacă ameliorarea genetică a
copiilor, să zicem, va deveni o realitate tehnică, atunci vor fi
avantajaţi, fără îndoială, cei cu talente şi resurse."
Proiectul
genomului uman, ale cărui cercetări s-au întins pe 14 ani, s-a dovedit a
fi un eşec plenar, fiindcă, potrivit opiniei liderilor iniţiali ai
proiectului, care corespundea mai degrabă unui joc de noroc, s-a
considerat că bolile umane comune ar avea cauze genetice, fiindcă, la
urma urmei, despre bolile foarte rare se ştia deja că au astfel de
rădăcini.
Această ipoteză a fost
infirmată, fiindcă nu se poate vorbi decât despre o slabă predispoziţie
genetică şi nu despre predeterminism genetic, aruncând genetica actuală
într-o criză profundă, absolut deloc mediatizată, eşecul total al
proiectului fiind prezentat în mass media mai degrabă ca un triumf şi nu
te poţi abţine să nu te întrebi în ce scopuri subversive s-au cheltuit,
poate, zecile de miliarde de dolari alocate.
În
2009, unul dintre puţinii lideri activi iniţiali ai proiectului,
Francis Collins, a publicat un articol în Nature, semnat în comun cu
alţi 26 geneticieni celebri, intitulat "Finding the Missing Heritability
of Complex Diseases" în care autorii recunoşteau că, în ciuda a 700 de
genomi scanaţi şi a aproape 100 de miliarde de dolari cheltuiţi, nu s-a
descoperit nici un fundament genetic al bolii umane.
Analizând eşecul unuia dintre
cele mai scumpe proiecte ştiinţifice, care se îndrepta cert spre
dezastru, în timp ce titlurile ziarelor şi emisiunilor de ştiri enunţau
entuziast contrariul, simultan cu descoperirile ieftine, dar valide şi,
totuşi, ignorate, ale unor cercetători ca Bruce Lipton şi Rupert
Sheldrake, putem concluziona că totul a făcut parte din aceeaşi
strategie milenară de compartimentare a cunoaşterii, amintită de Max
Igan în film, destinată, în principal, acoperirii scopurilor reale ale
cercetărilor efectuate.
Nu
putem fi prea optimişti în acest sens, dacă ţinem cont fie şi numai de
declaraţia şocant de sinceră, din film, a maleficului Zbigniew
Brzezinski, fost consilier pentru securitate naţională al lui Jimmy
Carter, în perioada elaborării Raportului 2000 şi actual consilier al
mascotei Obama, fiindcă de curând a fost desecretizat un alt raport, "National Security Study Memorandum 200",
aparţinând unui alt satanist, la fel de celebru şi de puternic, Henry
Kissinger, care studiază în amănunt implicaţiile creşterii populaţiei
mondiale, propunând cu cinism acelaşi gen de măsuri eugenice consacrate:
"depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe americane, faţă de lumea a treia."
El a citat tembelele "motive de securitate naţională" şi faptul că:
"[...]
economia SUA va necesita cantităţi tot mari de minerale din
străinătate, în special din ţările mai puţin dezvoltate. [...] Ori de
câte ori o diminuare a populaţiei poate creşte perspectivele de
stabilitate economică, politica populaţională trebuie să fie raportată
mereu la resurse, bunuri şi la interesele economice ale SUA".
Dacă nu am reuşit să vă conving
să citiţi protocoalele, care revelau planurile noii ordini mondiale încă
de acum două secole, poate că actualele acte legislative ale ONU şi SUA
şi deciziile luate de fasciştii UE în numele nostru vor reuşi să fie
mai sugestive pentru voi, pentru a realiza amploarea strategiilor
antiumanitare imaginate de potentaţii lumii - din care fac parte poate
şi recentele asasinări ale celor 14 şamani din Peru,
pentru a elimina o altă sursă de cunoaştere străveche - în această
încercare disperată de a stopa drumul spre lumină al omenirii, strategie
pe care, eu personal, o consider falimentară din start, fiindcă se
opune evoluţiei spirituale fireşti a întregului Univers şi a noastră, a
oamenilor, împreună cu el.
"Este
necesar, pentru noi toţi, să trezim în noi înşine acest spirit de
cooperare, pentru că atunci nu va fi doar un plan sau un acord care ne
face să lucrăm împreună, ci un sentiment extraordinar de solidaritate,
sentimentul bucuriei de a fi şi a face împreună, fără nici un gând
dedicat unei recompense sau pedepse. Prin cunoaşterea de sine începeţi
să aflaţi cine este Dumnezeu, ce înseamnă adevărul, ce înseamnă acea
stare atemporală. În cunoaşterea de sine se află întregul Univers; ea
cuprinde întreaga luptă a omenirii."
Jiddu Krishnamurti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu