Periartrita scapulo-humerala (PSH)
Periartrita scapulo-humerala este un sindrom clinic dureros, insotit
de redoare si de limitarea miscarilor, datorita afectarii structurilor
periarticulare (ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi) prin
leziuni degenerative si/sau inflamatorii.
La nivelul structurilor umarului si in primul rand la nivelul
tendoanelor, are loc un proces de uzura a carei accelerare si agravare
pot fi determinate de traumatisme, microtraumatisme, expunerea la frig,
etc.
Umarul este alcatuit din trei articulatii si doua planuri de alunecare,
care-i confera o mare mobilitate in dauna stabilitatii. Cele doua
suprafete de alunecare sunt reprezentate de suprafata scapulo-toracica
si de catre spatiul subacromial; cele trei articulatii ale umarului sunt
articulatia glenohumerala, acromio-claviculara si sterno-claviculara.
La mentinerea unei oarecare stabilitati, contribuie ligamentele,
tendoanele si muschii.
Patologic, PSH are drept substrat-in primul rand-leziunile
degenerative ale tendoanelor, in special ale supraspinosului si
bicepsului, caracterizate prin necroze care duc la rupturi partiale si
prin calcificari. O forma particulara de PSH este cea determinata de
inflamatia articulatiei glenohumerale, a carei evolutie catre fibroza
este responsabila de diminuarea importanta a miscarilor la acest nivel
(,,umar blocat’’ sau ,,umar inghetat’’).
Periartrita scapulo-humerala are cinci forme clinico-anatomo-frunctionale relative bine conturate. Acetea sunt:
- umarul dureros simplu;
- umarul dureros acut (hiperalgic);
- umarul mixt;
- umarul blocat;
- umarul pseudoparalitic.
Umarul dureros simplu este o forma clinica particulara,
cunoscuta si sub numele de periartrita dureroasa simpla neanchilozanta.
Aceasta forma de PSH este consecinta leziunilor degenerative (uneori
calcificate) ale tendoanelor celei de-a doua articulatii, mai ales
tendoanelor supraspinosului si bicepsului.
Este forma clinica cea mai frecventa. Bolnavul acuza durerii
moderate de umar cand se imbraca, cand se piaptana sau cand solicita
membrul superior respectiv prin purtarea unor greutati. Durerile pot
stanjeni bolnavul in timpul somnului, intensificandu-se in anumite
pozitii.
Caracteristica acestei forme clinice este conservarea mobilitatii, rareori existand o impotenta functionala datorita durerii.
EVOLUTIA BOLII
Evolutia umarului dureros simplu este favorabila, vindecarea
producandu-se in cateva saptamani sau cel mai mult in cateva luni fie
spontan, fie in urma tratamentului. Uneori insa durerea se poate agrava,
umarul dureros simplu devenind umar dureros acut, hiperalgic.
Uneori evolutia spontana spre vindecare necesita 1-2 ani. La umarul
blocat evolutia este indelungata; in lipsa unui tratament adecvat,
blocajul umarului poate persista cateva luni; cu timpul insa, uneori
dupa 6 luni, umarul incepe sa se elibereze si majoritatea bolnavilor isi
recupereaza in intregime mobilitatea.
Perioadele de exacerbare a durerilor pot sa dureze de la cateva zile
pana la cateva saptamani. La umarul dureros acut evolutia este uneori
trenanta durerile acute durand mai multe luni si nevrozand bolnavul; cel
mai adesea, dupa cateva saptamani durerile diminua treptat in
intensitate, pana ce dispar complet. Subliniem caracterul recidivant al
umarului dureros acut. Evolutia PSH de cele mai multe ori se termina
obisnuit in cateva saptamani, dupa care bolnavul isi poate relua
ocupatiile. Uneori ramane o senzatie de jena desteptata de oboseala sau
de frig si umezeala.
Tratamentul medicamentos
Acesta este util din faza acuta si va consta in antialgice, vitamine,
infiltratii si la nevoie antibiotice. La umarul dureros simplu ca
medicatie se aplica aspirina, se fac infiltratii cu acetat de
hidrocortizon. Dupa cedarea durerilor , la umarul dureros acut se
administreaza fenilbutazona sau indometacinul. De asemenea se fac
miscari pentru a se evita anchiloza. Deci atat in umarul dureros simplu
cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea (activa si pasiva) va
fi prudenta, treptata.
In umarul blocat in faza initiala (de infiltratie activa, insotita de
dureri), este utila corticoterapia generala. In fazele tardive orice
tratament medicamentos este inutil. Tratamentul esential este
kineziterapia sau balneo-kineziterapia, razele infrarosii (IR),
ultrasunetele (US). Unele interventii chirurgicale ( extirparea
focarului calcifiat, sectionarea tendonului bicipital, denervatia
articulara) au indicatii restranse si rezultate greu de apreciat.
Masajul in periartrita scapulo-humerala
Masajul este o combinatie de manipulatii, de prelucrari mecanice
multiple, aplicate sistematic asupra organismului, cu mana sau cu
aparate special construite, in scopuri terapeutice sau igienice. Aceste
prelucrari, care se executa in majoritatea cazurilor cu ajutorul
mainilor (manipulatii), constau din diferite forme de neteziri, apasari,
framantari, stoarceri, frictiuni, vibratii, scuturari sau lovituri
usoare sau puternice, numite manevre de masaj. Masajul trebuie adaptat
la caracteristica anatomica a regiunii, evolutia bolii, starea generala a
bolnavului, sexul, varsta si starea psihica a acestuia.
Kinetoterapia
Dupa masajul selectiv urmeaza kinetoterapia, care se face la inceput prin miscari pasive, care sunt la umar:
- antepulsie;
- retropulsie.
Terapia ocupationala (ergoterapia)
Ergoterapia urmareste ca, prin munca sau orice alta ocupatie la care
participa bolnavul, sa-i restaureze sau sa-i mareasca performantele,
sa-i faciliteze invatarea acelor sarcini si functii esentiale pentru
adaptarea sa sociala, pentru a reduce sau a corecta disfunctiile, si
pentru a promova sau mentine starea de sanatate. La bolnavii cu
afectiuni ale sistemului locomotor terapia ocupationala isi propune sa
corecteze disfunctiile motorii determinate de boala si de inactivitate.
La baza activitatii de terapie ocupationala este evaluarea bolnavului,
care cuprinde:
- performanta activitatilor curente zilnice, de autoingrijire;
- adaptarile terapeutice necesare, de exemplu echipamentele ajutatoare, orteze sau proteze;
- abilitatea senzoriomotorie si componentele sale – integrarea neuromusculara si senzoriala.
Prima etapa a evaluarii stabileste deficitul functional prin bilant
articular si testing muscular, in a doua etapa, evaluarea performantelor
bolnavului in activitatile de fiecare zi, pe baza unei fise cu
posibilitatea de a stabili scoruri:
- modul de alimentare (cum mananca, cum bea);
- igiena personala (spalat pe maini, pe fata, igiena gurii);
- toaleta personala (pieptanat, curatat unghiile, ras etc.);
- imbracat – incaltat;
- comunicari functional;
- activitate casnica (planificarea si prepararea miscarii, deschiderea
si inchiderea de containere, curatenie, spalat rufe, facut
patul);
- manipularea de obiecte (ceas, bani chei);
- adaptarea la sarcini (initiere, integrarea informatiilor, invatarea, rezolvarea problemelor);
- accesibilitate/adaptare a mediului (accesibilitate, recomandarea
mutarilor, efectuarea modificarilor, controlul medilui modificat);
- preventie (siguranta, conservarea energiei, protectie articulara, ajutatoare mecanice).
Autor – Colaborator
Ghena Nicoleta- kinetoterapeut
"Omul se naste si traieste pentru a evolua" "Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce gandim. Daca un om vorbeste sau actioneaza avand ganduri negative, suferinta il va urma ca o umbra. Daca un om vorbeste sau actioneaza avand ganduri pozitive, fericirea il va urma ". Buddha " Cine nu-si face acum timp pentru sanatate, mai tarziu isi va face timp pentru vindecare " . Ujlaki Gy. Tibor Maestru Prananadi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu