Reclama site....

-
Se afișează postările cu eticheta Misterele civilizatilor stelare.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Misterele civilizatilor stelare.... Afișați toate postările

joi, 24 noiembrie 2011

Tehnologii de calatorie interdimensionala

Tehnologii de calatorie interdimensionala

 0  0
 
0
Tehnologii de calatorie interdimensionala

Tehnologii de calatorie interdimensionala

26 Octombrie, 20102,608 accesari
Evolutia umanitatii ce a cuprins mai multe sisteme stelare (Lyra/Vega, Pleiade, Sistemul Solar..) nu a fost deloc una cuminte, in sensul in care il dam noi acestui cuvant. Cei care au creat forma umana si-au dorit sa evoluam intr-un mod linistit si armonios, sa castigam experienta in calitate de Creatori in dimensiunile mai dense, urmand sa urcam pe scara evolutiva cu experienta acumulata si sa co-cream impreuna cu Dumnezeu noi universuri si galaxii..
Lucrurile insa nu au evoluat in acest mod, liberul arbitru generand o tesatura extrem de complexa de interactiuni intre diverse rase si forme ale spiritelor intrupate, avand ca efect multa suferinta si traume dar si salturi evolutive semnificative pentru cei care au reusit sa isi pastreze conexiunea Divina. Exista unele articole deosebite despre Fondatori (grupul care a proiectat rasa umana) in revista Cosmos, pe care v-o recomand in cazul in care nu o cititi deja. Sferele de Lumina fac parte din acel grup de Fondatori care nu a coborat niciodata sub nivelul 7D, evoluand la cel mai inalt nivel de constiinta , sa il numim 12 D, unde co-creaza cu Dumnezeu noi lumi pentru evolutia si explorarea sufletelor.
Ele vin periodic in proximitatea Pamantului, in momentele deosebite, pentru a ajuta umanitatea sa se trezeasca spiritual si sa se elibereze de iluziile lumilor dense.
Ca si civilizatie, cuibul umanitatii se afla la marginea prapastiei. El se destrama rapid pentru a ne lasa sa zburam cu propriile aripi. Cei care nu sunt gata acum, vor plana in alte sisteme de vibratie mai mica decat cea spre care evolueaza planeta noastra, pentru a isi continua evolutia. Acest proces nu va fi nici el unul cuminte si lin, consecinta directa a istoriei zbuciumate a umanitatii. Sunt acele grupuri de pe planeta impreuna cu aliatii nevazuti din spatiu care vor incerca sa deturneze cat mai multi oameni si sa pastreze controlul.
Chiar daca le este scris sa nu reuseasca, inca mai pot provoca multe neajunsuri. Mai sunt si cei benevolenti care se cred Mesia umanitatii, dar nu au un nivel evolutiv suficient de mare ca sa inteleaga ceea ce se intampla aici. Si acestia pot crea mari probleme. Nimeni nu trebuie sa se lase ademenit si hipnotizat de tehnologiile cu care unii vor dori sa ne farmece. Conteaza ceea ce au in suflet..
Ar fi nedrept sa nu mentionez aici acele Civilizatii ET Luminoase care ne ajuta de pe un nivel de mare intelepciune si carora le datoram multumiri si gratitudine pentru faptul ca nu traim acum cataclisme precum scufundari de continente sau alte cataclisme de nivel planetar..
Cand toate acestea vor trece, aceste civilizatii luminoase ne vor ajuta sa vindecam si sa curatam pamantul de reziduurile vechii lumi. Daca nu ar fi ei, ar fi trebuit sa treaca mii de ani pentru a realiza purificarea.
In contextul de mai sus, este util sa incepem sa cunoastem la nivel cat mai cuprinzator tehnologii extraterestre, pentru a nu ne lasa hipnotizati de cei care ar incerca sa le foloseasca intr-un sens mai putin benefic (se va incerca acest lucru cu noii lideri spirituali) sau pentru a fi pregatiti pentru cei care vin la noi pentru un scop benefic. Voi prezenta in continuare un material despre tehnologii folosite in calatoriile interdimensionale: Proiectia Holografica si Decalajul de Faza.
Proiectia Holografica
Proiectia Holografica este o tehnologie folosita de grupurile aflate in planurile dimensionale intermediare (4,5 si partial 6D) pentru a calatori. Cei din dimensiunile mai inalte nu mai au nevoie de asa ceva. Precum toate dispozitivele cuantice, dispozitivele ce genereaza proiectia holografica in spatiu si timp sunt o combinatie de constiinta si o parte materiala. In cadrul unei astfel de proiectii, se proiecteaza mai mult decat o imagine. In realitate este vorba despre un camp energetic ce contine elemente ale constiintei entitatii proiectate. Cu asistenta dispozitivului de proiectie, entitatea proiecteaza o parte din constiinta sa in lumea pe care doreste sa o viziteze.
Proiectia holografica are elemente comune cu teleportarea si bilocatia, dar nu implica un transfer complet al particulelor atomice si subatomice. Se transfera numai tiparul de baza al structurii atomice a sufletului respectiv. Exista deja pe planeta tehnologia de proiectie holografica a unei imagini video a unui corp fizic insotita de semnal audio. Proiectia holografica de care vorbim aici duce tehnologia noastra la un nivel mai inalt si transmite de asemenea si tiparul energetic de baza al sufletului.
Daca avem o experienta in care o entitate se proiecteaza holografic langa noi, ni se va parea ca acea fiinta este in incaperea in care ne aflam. Datorita transferului atomic energetic partial, vom putea vedea foarte clar aspecte ale acelei fiinte. Vom simti chiar si o parte din energia vitala si forta fiintei proiectate. Daca nu avem o constienta extinsa aspura a ceea ce se intampla, ni se va parea ca entitatea respectiva este langa noi in totalitatea ei.
Multe rase ET nu stapanesc inca teleportarea si bilocatia. De aceea, ele folosesc proiectia holografica pentru a ajunge in taramuri pe care altfel le-ar fi dificil sa le viziteze. Se mai foloseste aceasta tehnologie in situatia in care lumile vizitate pot prezenta pericole pentru corpul fizic al entitatii vizitatoare. Prin mijloace ale constiintei combinate cu tehnologia, vizitatorii proiectati au parte de un fel de vizita virtuala a taramurilor de care sunt interesati. Deoarece o parte a sufletului lor se afla in lumile vizitate, vizitatorii pot simti fizic multe din senzatiile pe care le-ar simti daca ar fi prezenti in totalitate acolo.
In cele mai multe cazuri, sufletele proiectate partial isi pot recupera rapid tiparul energetic proiectat daca apar pericole iminente pe planeta vizitata. De obicei se mai foloseste si un dispozitiv cu tehnologie cu decalaj de faza (topicul urmator) pentru a face fiinta proiectata invizibila fata de alte suflete native lumii vizitate care ar putea-o percepe.
Civilizatiile ZETA si Draco folosesc tehnologia proiectiei holografice atunci cand ne viziteaza. Draco nu pot suporta pe durate lungi atmosfera Pamantului astfel incat folosesc acest mijloc cand doresc sa comunice.
Cum putem deosebi o prezenta fizica de una proiectata holografic:
1. la o fiinta proiectata holografic se poate simti un anumit nivel de deconectare fata de momentul prezent, ca si cum nu ar fi in totalitate acolo
2. fiintele proiectate holografic stralucesc mai mult decat lumina reflectata in mod normal de un corp fizic Este posibil sa observam chiar si fluctuatii (palpairi).
3. Zgomotele pe care le fac cand pasesc nu sunt cele normale, ale unui corp fizic.
4. Modul in care o fiinta holohrafica apuca obiectele nu este unul uzual. Seamana un pic cu simularile pe calculator ale miscarilor unor animale stravechi.
5. raspunsul unei fiinte proiectate holografic la emotiile umane este in general neobisnuit (multe dintre ele nu inteleg corpul emotional uman)
Decalajul de faza (invizibilitatea)
Desi perceptia stiintifica este concentrata in general pe spectrul infrarosu si ultraviolet cand trateaza invizibilitatea, exista modalitati prin care entitatile pot deveni invizibile chiar daca au un nivel vibratoriu in spectrul luminii vizibile.Tiparele geometrice de lumina emise de catre fiinte si obiecte pot fi modificate astfel incat sa nu mai fie perceptibile de retina ochiului fizic. Se pot altera tiparele de lumina in asa mod incat sa nu mai fie detectate fiintele si obiectele nici cu ajutorul instrumentelor si al radarelor. Vom numi aceastaa tehnologie invizibilitate prin decalaj de faza (phase shifting). Vorbim asadar de un decalaj de faza perceptuala.
Oamenii nostri de stiinta lucreaza la astfel de tehnologii de invizibilitate de ceva vreme. Am auzit multi dintre noi despre Experimentul Philadelphia si mai exista si alte proiecte top secret.
Civilizatia Zeta Reticuli si alte civilizatii ET ce vibreaza in mod normal in zona 3D/4D (sunt vizibili ochilor nostri) folosesc tehnologia de invizibilitate prin decalaj de faza in mod frecvent, astfel incat numai o mica parte din navele lor au putut fi zarite sau detectate prin radar.
Este posibil pentru oameni sa isi extinda perceptiile vizuale astfel incat sa detecteze obiecte si fiinte care sunt in decalaj de faza (invizibile fizic). Corpurile noastre astral, eteric si cauzal pot percepe astfel de fiinte si obiecte care sunt invizibile corpurilor noastre fizic, emotional si mental.
Inainte de a incerca asa ceva este obligatoriu sa fie invocata protectia Divina prin mijloacele familiare fiecaruia. Aceasta deoarece, cei ce folosesc tehnologia decalajului de faza au in general o vibratie mai densa.
Pe masura ce vibratiile noastre se ridica in contextul ascensiunii fizice, ochii si creierul se modifica si ele astfel incat vom putea percepe fara probleme zonele frecventelor infrarosu si ultraviolet. Exista de asemenea mijloace de a percepe fiinte si obiecte invizibile prin decalaj de faza. Aceasta se poate realiza cu cel de al 3-lea ochi (la distanta) sau privind defocalizat (local), cu atentie insa la ceea ce se petrece in zona vederii periferice. Se pot sesiza lumin neobisnuite, distorsiuni spatiale sau bule de lumina, miscari rapide..
Incheiere
Sper ca sinteza de mai sus sa ajute la o constienta si perceptie extinsa asupra contactului cu alte civilizatii. Avertismentul pe care il primi este ca in aceste vremuri exista multe grupuri care vor incerca diverse lucruri. Este bine sa cunoastem modalitatile lor de a calatori si contacta oamenii si sa trecem de fascinatia tehnologiei pentru a privi direct in inima lor. Acolo vom vedea in ce masura entitatile vizitatoare sunt cu adevarat benefice sau urmaresc alte scopuri.”

Fascinanta enigma din Atlantic

Fascinanta enigma din Atlantic

 1  0
 
0
Fascinanta enigma din Atlantic

Fascinanta enigma din Atlantic

13 Septembrie, 2011911 accesari
In interesanta sa carte Dincolo de imposibil, Richard Lazarus relata un caz foarte straniu. In ziua de 28 octombrie 1902, in primele ore ale diminetii, nava comerciala maritima Fort Salisbury se indrepta spre nord prin Golful Guineei, in Atlanticul de Sud. Marea era calma si cerul era senin, astfel ca marinarului insarcinat cu veghea nu i-a fost greu sa distinga doua lumini rosii care au aparut din apa la cateva sute de metrii in fata, spre tribordul navei.
Concentrandu-si privirea asupa luminilor cu ajutorul binoclului, marinarul a observant ca acestea echipau un obiect urias si intunecat care, desi in mod evident era o nava maritima, nu apartinea nici unui tip vazut de el pana atunci. Incepand sa se ingrijoreze in legatura cu o posibila coliziune, l-a alertat pe timonier si l-a chemat pe secundul vasului, un anume A. H. Raymer, care s-a grabit sa urce pe punte pentru a vedea el insusi misteriosul obiect. Cert este ca secundul n-a dispus decat de cateva clipe in care sa priveasca obiectul, inainte ca acesta sa se scufunde. Totusi, i-au fost de ajuns pentru a confirma observatia marinarului de veghe.
Scriind mai tarziua in jurnalul de bord, Raymer a descries evenimentul ca fiind putin inspaimantator: “…in intuneric nu puteam vedea prea multe detalii, dar avea o lungime intre 500 si 600 de picioare si doua lumini, cate una la fiecare capat. Un gen de mecanism – sau, poate, niste aripioare – produceau o agitare a apei. In timp ce se scufunda lent sub valuri, disparand din vedere, am putut observa ca laturile ii erau ruginite.”
Vorbind ulterior despre experienta traita, Raymer a luat in condiserare posibilitatea ca ceea ce vazusera sa fi fost carena unei nave parasite, dar a respins categoric aceasta posibilitate. Era un marinar cu experieta si nu putea face o asemenea confuzie si oricum, nici o nava nu se pierduse in vremea aceea in largul apei de acolo.
Posibila indentificare eronata a unui animal marin era o perspectiva si mai putin probabila. Desi toti martorii de la bordul navei Fort Salisbury remarcasera, fiecare in mod independent, ca suprafata obiectului parea mai degraba ruginita decat neteda, sansele ca ei sa fi vazut o specie uriasa de peste erau mai mici decat zero, deoarece aparitia trebuie sa fi depasit cu mult dimensiunile celei mai mari fapturi subacvatice cunoscute – balena albastra. Mai mult, asa cum a comentat o sursa de la Amiralitate, “pestii nu obisnuiesc sa fie echipati cu lumini”.
Asadar trebuie sa fi fost un mecanism si tinand seama de comportarea sa, era evident o nava submersibila de un tip oarecare. Singura poblema cu care nu se impaca aceasta teorie era faptul ca in anul 1902 nici o natiune de pe pamant nu poseda tehnologia necesara crearii unui submarin de asemenea dimensiuni. In anul 1888, primul submarin naval complet operational fusese lansat de catre francezi, fiind dotat cu o singura elice si un motor electric si cantarea numai 30 de tone.
Doi ani mai tarziu, germanii care erau adevarati maestrii ai inceputului tehnologiei submersibilelor, au lansat o nava de 200 de tone, care totusi nu a fost introdusa in fabricatie completa decat in 1905. Marina militara engleza care a lansat prima sa nava subacvatica in acelasi an cu incidentul din largul Golfului Guineei, era cu mult in urma germanilor din punct de vedere al realizarii tehnice. Astfel incat, cele vazute si neexplicate la acea vreme, raman si astazi o enigma.
Exista o civilizatie subacvatica mult mai evoluata din punct de vedere tehnilogic decat cea de pe uscat? Posibila existenta a unor civilizatii subacvatice a constituit un subiect care a fascinat omul inca din cele mai vechi timpuri. Ar putea fi aceasta explicatia aparitiilor unor creaturi fantastice in largul marii, monstrii marini vazuti de marinari de-a lungul timpului. Totusi, ceea ce a fost zarit in 1902, ar putea fi un obiect subacvatic neidentificat. Exista multe marturii credibile ale unor nave stranii care vin din inaltul cerului si intra apa.
Esenta Infinitului

Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula

Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula

 4  3
 
0
Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula

Discurile misterioase de la Bayan Kara-Ula

24 Februarie, 20112,084 accesari
In anii ‘30 ai secolului trecut, o ştire făcea înconjurul lumii: undeva la graniţa chinezo-tibetană fuseseră descoperite de către o expediţie arheologică chineza, condusă de profesorul Chi Pu Tei, nişte pietre cilindrice misterioase: erau acoperite de hieroglife necunoscute, care ar fi aparţinut unei civilizaţii de acum 12.000 ani. Scrierile de pe pietre au fost treptat descifrate, dar totul a trecut sub tăcere, încât nimeni nu mai recunoaştea existenţa lor, iar cei implicaţi în descoperirea şi cercetarea lor au dispărut fără urmă.
Expediţia chineză avusese drept obiectiv iniţial studierea grotelor artificiale din lanţul muntos Bayan Kara-Ula, aflat la graniţa dintre China şi Tibet. Întâmplarea a făcut să fie astfel descoperite nişte morminte care conţineau scheletele unor hominizi dintr-o rasă necunoscută: niciuna dintre fosile nu depăşea înălţimea de 1,38 metri, iar oasele extrem de subţiri susţineau cranii disproporţionat de mari. Ipoteza iniţială a cercetătorilor – că era vorba despre nişte primate ciudate, cel mai probabil nişte gorile de munte dintr-o specie nedescoperita – a fost spulberată, ele fiind găsite înmormântate precum oamenii!
Primele menţiuni ce făceau referire la o ciudată rasă de oameni scunzi (nu aveau mai mult de 70-100 de centimetri) au apărut în secolul al XIV-lea: Sir John Mandeville, un aventurier englez, descria în jurnalul său întalnirea cu asemenea fiinte. Se pare că acele fiinţe ar fi trăit în Asia, în apropierea Chinei- puţin cunoscuta la ora aceea de majoritatea europenilor. Mandeville a fost şocat de aspectul fiinţelor, total diferit faţă de normele general acceptate ale vremii: dimensiuni extrem de reduse, asemănătoare unor copii, capul uriaş şi o durată de viaţă de numai câţiva ani. Însemnărilor lui John Mandeville nu le-a fost acordată importanţă, căci relatarile despre ţări îndepartate în care trăiau fiinţe fantastice, nu erau puţine la acea vreme.
Abia în 1958, profesorul Tum Um Nui, unul dintre cercetatorii chinezi care se ocupa cu studierea înscrisurilor neobişnuite, a anunţat decriptarea unui mesaj şocant de pe discurile de piatră. Deşi oficialitaţile chineze ii interzic anunţarea decriptării, acesta va publica traducerea textelor. Este vorba despre povestea unei nave venite din spaţiu, care s-ar fi prabuşit în munţii Himalaya. Supravieţuitorii accidentului se autodenumeau Dropa şi au ajuns să convetuiască paşnic cu triburile locale. Fosilele din peşterile din Bayan Kara-Ula nu ar fi fost altceva decat urmaşii ipoteticei rase.
În 1995 autoritaţile chineze au confirmat descoperirea unui trib necunoscut din care făceau parte circa 120 de indivizi, în regiunea Sichuan la cateva sute de kilometri distanţă de masivul Bayan Kara-Ula.Niciunul dintre membrii tribului nu depăşea înălţimea de 115 centimetri. Accesul strainilor în zonă a fost complet interzis.
Dropa au coborat din nori cu navele lor.
Pana la rasaritul soarelui, in zece randuri barbatii, femeile si copii din Kham s-au ascuns in pesteri. Apoi ei au inteles semnele si au vazut ca Dropa veneau de data asta cu intentii pasnice.”
Discul Dropa, tradus de Dr.Tsum Um Nui
Singura mostenire lasata populatiei Bayan Kara Ula de clanul Dropa – ajuns aici in urma naufragiului navei lor – a fost legenda legata de exterminarea rapida si salbatica a acestora. In conformitate cu traditia locala mostenita prin viu grai, locuitorii zonei dezgustati de corpurile nearmonios proportionate ale umanoizilor Dropa au inceput o persecutie impotriva acestor „vizitatori din cer”. Confruntandu-se cu acest atac, micutii Dropa, cu capetele lor sub forma de bulb si ochii bulbucati au fost aproape exterminati in jurul anilor 10.000 i.C.
Deplasandu-ne cu 12 secole in viitor, vom vedea ca aceasta incredibila istorie a Dropa este inca vie. Aceasta neobisnuita legenda poate ca nu ar fi traversat niciodata frontierele regiunii muntoase desertificate Bayan Kara Ula – aflata la granita dintre China si Tibet – daca nu ar fi existat expeditia profesorului Chi Pu Tei de la Universitatea Beijing din 1938.
Chi Pu Tei impreuna cu studentul sau studiau un sistem de pesteri interconectate intr-una din cele mai inospitaliere zone din lume, situata la aproape de 650km de cea mai apropiata asezare umana. Se spune ca profesorul a gasit in aceste pesteri ceva ce depasea cu mult asteptarile sale si ceea ce ara pregatit sa studieze, anume un mormant suprasaturat cu schelete ale unor fiinte de dimensiuni mici – avand inaltimi sub 1,20 m – inmormantate impreuna cu multe discuri de piatra, precum si niste picturi foarte distincte pe peretii pesterii. Aceste corpuri fragile aveau capete neobisnuit de mari si nu corespundeau nici unei specii intalnite pana atunci de Chi Pu Tei. Cand s-a avansat ipoteza ca ramasitele ar putea apartine unei specii de primate inca necunoscute, Chi Pu Tei a raspuns: “Unde s-a mai vazut ca unele maimute sa ingroape alte maimute? 716 discuri identificate au fost duse la Universitatea Beijing, iar cateva au fost date Uniunii Sovietice.
Discurile aveau diametre de cca. 30 cm, 85 mm grosime, avand fiecare cioplita cate o deschidere centrala, fie de forma circulara, fie dreptunghiulara. Mai important este faptul ca majoritatea aveau o pereche de ghinturi minuscule de forma spiralata, gravate cu caractere stranii, pornind din exteriorul discului, de la margini spre centru.
In 1958 un cercetator pe nume Tsum Um Nui a pornit un studiu mai detaliat al acestor misterioase discuri din piatra. In 1962 dupa ce petrece cateva luni dedicate studiului acestora cu ajutorul unei lentile, Dr. Tsum reuseste sa descifreze mesajele codificate in aceste pietre. Ele vorbesc despre o istorie necunoscuta, anume despre aterizarea fortata a navelor umanoizilor Dropa si despre uciderea acestora in cele din urma de catre populatia locala. Dr. Tsum prezinta aceste descoperiri colegilor sai in cursul aceluiasi an.
In ciuda acestei miraculoase descoperiri, controversatele revelatii ale Dr. Tsum i-au determinat in scurt timp pe oficialii Universitatii Beijing sa interzica in mod absolut mentionarea acestui subiect. Cativa ani mai tarziu – cand ziarele au fost prelucrate pentru public – lucrarea doctorului Tsum a fost in intregime ridiculizata si caricaturizata de catre colegii sai.
Alte informatii despre discuri nu mai intalnim pana in 1974, cand inginerul austriac Ernst Wegener fotogrfiaza 2 dintre discurile expuse in Muzeul Bampo din orasul Xi’an. A recunoscut imediat ghinturile spiralate caracteristice si deschiderile centrale, despre care nu auzise decat din zvonuri.
Cu o asemenea istorie fascinanta, ce s-a intamplat pana la urma cu discurile Dropa? Dovada concreta a existentei lor sunt doar fotografiile lui Wegener.
In mod curios, identitatea multor persoane implicate in aceasta poveste nu poate fi verificata. In arhivele Universitatii Beijing nu exista inregistrarea nici unei expeditii in Bayan Kara Ula; de asemenea nu exista nici un cercetator pe nume Tsum Um Nui. Lipsa dovezilor, la care se adauga faptul ca o buna parte din arheologia controversata a Chinei trece printr-un proces similar de eliminare, ii face pe unii sa creada, ca asemenea discuri nici nu au existat vreodata. Ascunderea altor cazuri, precum piramidele chinezesti si mumiile caucaziene vechi de 4.000 de ani gasite in desertul Takla Makán, sunt o dovada a faptului, ca astfel de strategii au atins extreme greu de imaginat.
Din moment ce presupusa istorie gravata pe aceste discuri este atat de apropiata de traditia orala transmisa de-a lungul generatiilor in regiunea Bayan Kara Ula, apare in mod firesc intrebarea: cum a putut oare aparea printre niste bastinasi atat de simpli o poveste atat de complexa cu o nava spatiala care s-a prabusit din cer acum 12.000 de ani, daca aceasta istorie nu este intr-adevar reala? Lucruri precum statura scunda a umanoizilor Dropa, forma lor ciudata, totul culminand cu genocidul final, sunt elemente constante, care se regasesc atat in istoria descoperita in mormantul Dropa de catre Chi Pu Tei, cat si in legenda antica povestita de bastinasii din partea locului.
Dar in lipsa unor dovezi palpabile, povestea ramane greu de acceptat. Este posibil ca o buna parte din vestigiile legate de Dropa sa fi fost interpretate eronat, fie intamplator, fie in mod deliberat. Noua nu ne ramane decat sa ne intrebam, daca nu cumva discurile din piatra si legendele antice locale ascund unele adevaruri chiar mai profunde?    Copiat de pe sityeul

Piatza.Net