Scurt istoric al masajului

Scurt istoric al masajului

Una din cele mai corecte şi sintetice definiţii ale masajului a fost formulată de reputatul şi regretatul Profesor dr. docent Adrian N. lonescu, ca fiind: „o prelucrare metodică a părţilor moi ale corpului, prin acţiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo-profilactic". Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de abordare a părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat autor afirmă că mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin practică îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau electric, oricât de ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui masajul manual şi nu poate obţine efectele sale medicale şi sportive.
Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile. Acest procedeu folosit empiric pe scară largă era mult răspândit în China, India, Egipt şi la alte popoare din trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de civilizaţie şi cultură. Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei mii de ani.
În India antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi frământări ale părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu membrele.
Pentru prima dată în istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregătire fizică a diferitelor categorii de atleţi (Prof. dr. Adrian lonescu).
Herolidos din Lentini şi Hipocrat au descris efectele şi indicaţiile masajului precum şi prescripţiile medicale ale acestuia.
Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul, însuşindu-l de la sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de origine greacă, a descris principalele manevre de masaj: fricţiunile, netezirile, presiunile şi stoarcerile , gradate după intensitatea aplicaţiei şi durata şedinţelor. Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche este practica masajului manual cu scop medical.
După lunga şi nefasta decădere a civilizaţiei care a cuprins şi a caracterizat Evul Mediu european, a urmat meritul influenţei arabe ce a pătruns în sud-vestul continentului nostru, în reactualizarea rolului şi efectuiui benefic al masajuiui (cel mai de seamă reprezentant, Avicenna - anii 980-1037).
După secolele de „întuneric" ale civilizaţiei Evului Mediu, în secolul al XVI-lea reapar menţiunile despre efectele benefice ale masajului , datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Veneţia. Din secolul XVIII, în ţările avansate ale Europei (Suedia, Franţa, Anglia, Germania), se reactualizează rolul şi efectele masajului, începând a se pune şi bazele sale ştiinţifice.
La început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor naţiuni şi şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului manual (medical şi sportiv). Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional european este masajul suedez,
dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în Suedia în anul 1830.
Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea ştiinţifică a efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul sănătos şi bolnav au fost efectuate şi publicate în secolul al XIX-lea.
Şi în ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat în mod empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave.
Cu timpul, au început să se pună bazele ştiinţifice (se apreciază că dezvoltarea masajului medical datează din a doua jumătate a secoluiui al XIX-lea).
Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au fost „ortopediştii", chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între cele două războaie mondiale a început să fie folosit ca tratament ajutător în reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de război.
Prima lucrare despre masaj datează din 1885, aparţinând lui R. P. Manga (lucrarea, destul de complexă, se referă la date istorice, descriere de tehnici, observaţii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").
Ca masaj recuperator este considerat în premieră de N. Hălmagiu (1889), cu a sa lucrare intitulată „Masajul şi mobilizarea ca tratament în unele fracturi".
După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof. dr. Marius Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze ştiinţifice. După 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiinţat de regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi câştigă un important şi binemeritat rol în terapia medicală, datorită eminentului cercetător şi practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale cărei efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masaj Suedez cu termini stiintifici

Masaj Suedez cu termini stiintifici

Masaj Suedez cu termini stiintifici Masajul este considerat una dintre cele mai vechi terapii, fiind constituit dintr-o prelucrare metodica normala a partilor moi ale organismului in scop fiziologic sau curativ profilactic. Tehnicile de masaj clasic suedez practicate cu maiestrie, au efecte deosebit de benefice asupra sanatatii, conditiei fizice si aspectului general al corpului pacientilor de orice varsta. 1. Masaj de relaxare / revitalizant : Datorita sensibilitatii la atingere, cel mai intins organ al nostru, pielea are rolul cel mai important in cadrul masajului. Ea este senzorul influentelor multiple din afara asupra noastra. La acest masaj va puteti lasa corpul sa pluteasca. Cum? Combinatia dintre amestecurile de uleiuri eterice si mixajul diferitelor tipuri de masaj va va induce o stare de relaxare profunda, obtinand astfel, dupa o lunga zi istovitoare, energie si vitalitate. 2. Masaj anticelulitic / de slabire : Celulita este depunere de grasime in anumite regiuni ale corpului. Printre cauzele celulitei se numara: excesul de foliculina, unele boli digestive sau nervoase, deformari ale coloanei vertrebrale, consum excesiv de medicamente diuretice, un sistem limfatic ce lucreaza defectuos pe fondul unei dereglari hormonale. Influentele masajului asupra organismului se explica in buna masura prin actiunea directa, mai ales cand procedeele folosite actioneaza asupra straturilor superficiale ale corpului. In acest fel se stimuleaza supletea si elasticitatea pielii si a tesuturilor subcutanate si se activeaza circulatia sangelui si a limfei in vasele periferice. 3. Masaj terapeutic : Terapia de indreptare a coxalelor prin masaj si presopunctura; Din cauza dislocarii coxalelor, coloana vertebrala curbata apasa pe nervi si produce perturbari ale functiilor muschilor, articulatiilor, viscerelor. Dizlocarea coxalelor este principala cauza a durerilor de sold si umar, a bolilor organelor interne s.a. Terapia de indreptare prin masaj si presopunctura este o metoda de trartament pentru indreptarea oaselor intregului corp, pentru relaxarea muschilor si a tesuturilor conjunctive, pentru indepartarea radicala a bolilor. Aceasta metoda reaseaza oasele in articulatii si le fixeaza prin tragere, indreptare si apasare verticala, sporind mult efectul curativ. 4. Reflexoterapie : Ca ramura a medicinei orientale, reflexoterapia repereaza si actioneaza asupra punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene (talpi, palme s.a.). Nu pune diagnostice, ea constata zonele cu dezechilibru energetic care au determinat tulburari functionale si organice si ajuta la refacerea armoniei energetice. Disfunctionalitatile organelor se manifesta sub forma aglomerarilor de toxine si cristale (acid uric, saruri, impuritati, lichide in punctele reflexe corespunzatoare. Din cauza perioadei pe care foarte multi oameni o petrec in picioare sau sezand, toxinele se localizeaza in talpi. Mediul si hrana necorespunzatoare sunt un alt motiv. Circulatia sangvina insuficienta intr-un anumit organ determina aparitia bolilor grave. Aceasta terapie inbunatateste starea dumneavoastra psihica, stimuleaza digestia, este calmanta si are multe alte aplicatii atat patologic cat si preventiv. Contraindicatii: Insuficiente renale si/sau hepatice acute, la hipertensiune / hipotensiune extreme, tensiune arteriala oscilanta, hemoragii cerebrale recente, infarct miocardic, varice voluminoase si inflamate, ulcer varicos, hemoragii, infectii cutanate, perioada de sarcina, rani deschise, boli de piele de natura parazitara si inflamatorie, boli infectocontagioase. De asemenea se evita masajul reflexogen imediat dupa masa si inainte de masa cu 30 minute. Masajul asigura o functionalitate perfecta a organismului, creste tonusul muscular si totodata relaxeaza sistemul nervos, stimuleaza organele interne si intretine starea de sanatate si echilibru psihic al pacientilor la orice varsta, prevenind astfel dizarmoniile functionale ce ar putea duce la o dereglare a sanatatii prin aparitia si instalarea bolii in sine. Datorita intensificarii circulatiei sanguine, a limfei si influxului nervos, se obtine o revigorare pregnanta a intregului organism, este ameliorata mobilitatea articulatiilor si ligamentelor, sunt stimulate circulatia sanguina si limfatica precum si metabolismul si se amplifica totodata eliminarea toxinelor din corp.

Masaj picioare - partea din spate

Masaj picioare - partea din spate

Masaj picioare - partea din spate Partea din spate a extremitatilor inferioare(ale picioarelor) masajul imbunatateste circulatia sangvina si a fluxului limfatic, impiedica formarea varicelor si edemului la nivelul picioarelor.In timpul masajului treptat se mareste presiunea asupra tesuturilor moi, inlaturand oboseala musculara. Presiunea se mareste pe masura ce masajul trece in partea spatelui, ceea ce promoveaza sporit circulatia sangvina spre inima. Daca in portiunea masata deja exista dilatari vizivile a venelor, varice proiminente atunci se permit doar atingeri usoare. Niciodata nu apasati tesuturi cu vene evidentiate. Lucrand la zone de langa vintre sau talpi nu executati miscari bruste, lucrati atent. 1 Amplasaţi palma peste glezna stângă. În acelaşi timp, ambele maini se deplaseaza în sus pe fluierul piciorului la coapsa. Dupa ce a ajuns în partea de sus, uşor desfaceti mâinile şi înapoi, uşor mangaind suprafete laterale a picioarelor. Repetati inca o data 2 Incepand cu glezne, neted, valuros,cu mişcările care se suprapun, în formă de un oval alungit, începeti sa frecati piciorul. Cu fiecare mişcare, avansati cu 2-3 cm în sus. De o parte,apoi urmeaza cealalta parte. Apoi, uşor, reveniti cu mâinile înapoi la glezna. 3 Urmeaza o mişcare circulara de framantare cu degetele mari muşchii icrelor. Treptat, presiunea tot mai mare pe tesatura. După atingerea regiunii dub genunchi, in acelasi temp reveniti inapoi 4 Apăsaţi cu cele două degetele în centrul caviar, ca în cazul în încercare de a împărţi muschii. Defilaţi in acest mod pana la genunchi. Apoi repetaţi. 5.Moale, fara apasare, cu miscari circulare a degetelor mari mangaieti regiunile de indoiri a piciorului 6. Apoi treceti lent in sus, frecand partea dorsala a coapselor.Apasarea se efectueaza cu bazele palmelor, schimband consecutiv mainele.Miscarile sunt libere si pe o suprafata mare. Treceti la celalalt picior, cu fata la genunchi 7 Pornind de la partea de sus exterioara a soldurilor, flexeaza muschii, urmat de popliteal. Întoarceţi-va la partea de mijloc a coapsei şi înapoi în jos - pe partea din interior.

Menevrele auxiliare in masaj clasic

Menevrele auxiliare in masaj clasic

Menevrele auxiliare in masaj clasic Întregesc acţiunea manevrelor principale. Se intercalează între manevrele principale sau se adaugă la sfârşitul lor. Unele manevre secundare derivă din cele principale sau sunt o combinaţie între ele. CERNUTUL Definiţie - mobilizarea alternativă, energică şi ritmică a masei musculare prin mişcarea în sens lateral şi de jos în sus a mîinilor aşezate paralel de o parte şi de alta a locului masat, în supinaţie şi cu degetele uşor flectate; mişcarea seamănă cu cernutul printr-o sită. Tehnica de execuţie: 1. Cernutul prin lovire: Mobilizarea masei musculare este făcută prin lovire şi ridicare a muşchilor, caz în care mâinile se desprind de pe regiunea masată; 2. Cernutul prin presare: Mobilizarea masei musculare este făcută prin ridicare şi presare a muşchilor, caz în care mâinile nu se desprind de pe regiunea masată; Reguli generale: • Se adresează în special membrelor superioare şi inferioare. • Cernutul se intercalează între frămîntat şi bătătorit sau se aplică şi după netezire. • Este o manevră intermediară între frămăntat şi bătătorit • Mâinile se deplasează de-a lungul regiunii masate din aproape în aproape. Efecte: • Acţiune de relaxare a muşchilor; • Măreşte supleţea ţesuturilor; • Activează funcţiile circulatorii şi trofice. • Nu acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei masate. RULATUL Definiţie – mişcarea (rularea) în toate sensurile, într-un ritm viu, energic şi cu o presiune crescută a masei musculare mobilizate între palme, cu degetele întinse. Reguli generale: • Se aplică de obicei după frământat. • Apăsarea este mai puternică decât la cernut. • Se aplică numai pe membre. • Mişcarea (rularea) se poate deplasa centripet prin mişcări circulare, energice Efecte: • Relaxarea muşchilor; • Măreşte supleţea ţesuturilor; • Activează funcţiile circulatorii şi trofice. • Rulatul acţionează în mod uniform asupra ţesuturilor moi din preajma zonei masate. • Este mai puţin traumatizant decât frământatul. SCUTURATUL Definiţie - constă în mişcări oscilatorii mai ample şi ritmice, executate sistematic cu segmentele membrelor (inferioare sau superioare), cu membrele în întregime sau cu corpul întreg Reguli generale: • Se aplică spre sfârşitul masajului. • Se pot asocia cu tracţiuni uşoare în sens longitudinal, a membrelor. • Scuturatul corpului intreg se efectuează la copii sau la persoane care pot fi ridicate de maseur Efecte: • de relaxare dacă sunt efectuate cu blândeţe; • de înviorare şi stimulare generală, dacă sunt executate într-un ritm mai viu. TRAGEREA Definiţie - tracţiunea segmentului distal (terminal) în sensul axei lungi a membrului. Reguli generale: • Tracţiunile se aplică în masajul articulaţiilor, la sfârşitul masajului. • Manevrele de tracţiune se execută blând si cu prudenţă. • Prinderea se face cu o mână sau cu ambele mâini. • Prinderea se face deasupra şi sub articulaţie. Efecte: • De relaxare a articulaţiilor şi a tensiunilor periarticulare, dacă sunt efectuate cu blândeţe; CIUPITUL Definiţie – formarea unei cute din piele şi ţesut subcutanat sau chiar muşchi, strângerea (pensarea) uşoară şi ridicarea ei atât cât permite elasticitatea acestor ţesuturi. Tehnica de execuţie: 1. Ciupitul cu rulare; 2. Ciupitul cu tăiere; 3. Ciupitul cu tragere; 4. Ciupitul cu presiune; Reguli generale: • Se execută mai ales pe regiunea spatelui dar şi pe porţiunile cărnoase ale membrelor. • Cuta poate fi deplasată în sens ascendent sau descendent, ridicând mereu alte cute, sau poate fi lăsată să scape brusc din strânsoare. • Masarea se execută, cel mai adesea, într-un ritm energic. Efecte: • Excitant. • Măreşte supleţea ţesuturilor; PRESIUNILE Definiţie - reprezintă apăsări cu palmele, având degetele întinse paralel, repetate pe acelasi loc, deplasănd apoi palmele în sus şi în jos. Se pot efectua şi folosind degetele şi pumnii. Reguli generale: • Durata unei presiuni este de 1-5 secunde sau în funcţie de reacţia la durere a pacientului • Se aplică la sfăşitul masajului regional, aproape întotdeauna pe spate. Efecte: • În masajul medical se foloseşte presiunea periostală şi presiunea pe nervi (metoda Cornelius) în afecţiunile dureroase ale nervilor, reducând durerea. • Întăreşte manevrele de netezire, fricţiune sau frământat, aplicându-se în special în masajul sportiv sau la persoanele robuste. Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Menevrele principale in masaj clasic

Menevrele principale in masaj clasic

Menevrele principale in masaj clasic NETEZIREA Definiţie: - constă în alunecarea uşoară şi ritmică efectuată asupra tegumentelor, în sensul circulaţiei de întoarcere (venoasă şi limfatică). Tehnica de execuţie: 1. Netezirea simplă: Mâna maseurului alunecă cu palma ferm şi complet aplicată pe piele în sens centripet, cu o presiune crescândă, atingând un maxim la mijlocul suprafeţei şi scăzând intensitatea presiunii spre sfârşit. Se impun următoarele precizări: - policele se poate opune celorlalte degete, în funcţie de segmentul masat; - degetele mâinii pot fi lipite între ele sau larg deschise; - mâna poate fi împinsă sau trasă; - mişcarea poate fi scurtă sau lungă; - poziţia palmei poate fi paralelă, perpendiculară sau oblică, faţă de direcţia mişcării; 2. Netezirea în greblă: Netezirea se execută cu nodozităţile articulare ale falangelor degetelor flectate, pumnul fiind închis, iar alunecarea pătrunzătoare (în spaţiile intermusculare sau în cazul unor regiuni acoperite de fascii puternice: plantă, faţa laterală a coapsei, etc). 3. Netezirea şerpuită: Mâna aplicată longitudinal, cu degetele strânse se mişcă în zig-zag în sens centripet, fără avăntări bruşte. 4. Netezirea în cleşte: Degetul mare împreună cu celelalte degete, imitând acţiunea unui cleşte, alunecă în această poziţie pe tot traiectul muşchiului sau tendonului masat. 5. Netezirea cu extremitatea degetelor: Degetul mare (policele) sau mai multe degete dispuse aproape perpendicular pe regiunea masată se deplasează încet , apăsând adânc ţesuturile. 6. Netezirea alternantă: Se lucrează alternant cu ambele mâini care execută acelaşi tip de manevră, cu ritm specific, iar mâinile dau impresia că se încrucişează sau că se deplasează una pe sub cealaltă. 7. Netezirea cu îngreuiere: 0 mână se aplică cu partea dorsală pe suprafaţa masată, iar în palmă se pun degetele mâinii opuse sau o mână se aşează cu faţa palmară în contact cu suprafaţa masată, iar suprafeţele interne ale degetelor mâinii opuse apasă pe prima. 8. Netezirea concentrică: Ambele mâini cuprind ca într-o brăţară articulaţia, policele şi degetele arătătoare atingându-se. Se execută mişcări circulare. 9. Netezirea lungă: Palmele cu degetele strânse se aplică paralel cu axul longitudinal regiunii masate sau uşor oblic, în aşa fel încât se va masa segmentul sau membrul întreg de la extremitatea sa înspre rădăcină, (pe toata lungimea sa). 10. Netezirea încrucişată: Alunecarea în acest caz se face cu ambele mâini cu degetele încrucişate (în cazul masării muşchilor voluminoşi). 11. Netezirea combinată: Această variantă este o combinaţie între două tipuri de neteziri. Reguli generale: • Sensul în care se execută netezirea este cel al circulaţiei venoase şi limfatice. • Netezirea nu se execută repede, ci liniştit şi ritmic (limfa se mişcă încet prin vase - 4mm/sec). Netezirea se face fără întreruperi, spre ganglionii limfatici şi cisternele limfatice. • Presiunea cu care se execută netezirea trebuie să crească progresiv pe prima jumătate a segmentului masat, să atingă maximul la mijloc şi să scadă treptat spre sfârşit. • Pentru că mâna trebuie să alunece liberă pe zona masată, se vor folosi cantităţi mici de ulei de masaj sau pudră de talc. • Netezirea unui segment începe de la extremitatea cea mai îndepărtată de trunchi şi se termină cu zona cea mai apropiată de acesta. • Netezirea uşoară produce creşterea temperaturii locale, micşorarea contracturii ţesuturilor, scăderea presiunii sanguine şi a fluidelor interstiţiale. • În cazul durerilor, netezirea se execută ceva mai sus de zona dureroasă, cu presiune cât mai mică, timp de 3 - 5 minute. 0 netezire de 15-30 minute este un adevărat calmant al durerii. Efecte: • Activarea circulaţiei superficiale (capilare şi limfatice); • Stimulatoare sau calmante asupra nervilor şi calmante asupra muşchilor periferici. FRICŢIUNEA Definiţie - este apăsarea şi deplasarea pielii şi a ţesuturilor moi subcutanate pe ţesuturile profunde sau pe plan dur, osos, atât cât permite elasticitatea acestora. Tehnica de execuţie: 1. Fricţiunea rectilinie: Se mobilizează pielea până la limita ei elastică în sens rectiliniu, a cărei intensitate şi extindere creşte treptat. Manevra se poate face cu: pulpa policelui, pulpele celorlalte degete, palma întreagă de la o singură mână sau de la ambele mâini, cu pumnul sau cu cantul mâinii. 2. Fricţiunea în spirală: Cu pulpa degetelor sau cu rădăcina mâinii aplicate pe regiunea masată se imprimă fricţiunii o direcţie în zig-zag, sau în spirală. 3. Fricţiunea în cleşte: Se formează un cleşte alcătuit din degetul mare şi celelalte degete şi se fricţionează elementele anatomice prin mişcări rectilinii sau circulare. 4. Fricţiunea în greblă: Constă în mobilizarea profundă, rapidă şi energică a pielii cu ajutorul feţei dorsale a degetelor şi nodozităţilor lor. 5. Fricţiunea circulară: Degetele ce masează păstrează o poziţie asemănătoare cu cea din varianta simplă însă pulpele degetelor fac o mişcare circulară. 6. Fricţiunea cu îngreuiere: Degetele mâinii libere sunt aplicate perpendicular pe partea dorsală a mâinii care lucrează, îngreunând-o. Reguli generale: • se execută pe o porţiune limitată a suprafeţei cutanate şi poate fi executată atât în sensul circulaţiei venoase, cât şi în sens contrar circulaţiei limfei şi sângelui venos. • este procedeul principal în majoritatea cazurilor patologice şi singurul care influenţează pozitiv mobilitatea, rezistenţa şi elasticitatea aparatului articular. • în timpul fricţiunii, forţa de presiune creşte gradat prin unghiul de înclinare al degetelor faţă de orizontală. • forţa de apăsare folosită în timpul fricţiunii este destul de mare şi poate provoca leziuni şi traumatisme ale pielii. Deci, trebuie să se acorde o atenţie deosebită tehnicii de execuţie. • fricţiunile energice în locurile dureroase reduc starea de hiperexcitabilitate a nervilor, accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţesc hrănirea ţesuturilor. • cu ajutorul fricţiunii, un maseur talentat poate recunoaşte modificările patologice care au loc în ţesuturile profunde (în special în regiunea articulaţiilor). Efecte: • fricţiunile se adresează ţesutului conjunctiv, adipos, muscular, etc; Când se execută lent, uşor au un efect de relaxare musculară şi calmare nervoasă iar când se execută energic, profund, au un efect de excitare, stimulare cu efecte trofice şi circulatorii. • înlăturarea rezervelor de grăsime şi a reziduurilor infiltrate; • sporirea elasticităţii şi supleţii pielii şi a ţesuturilor conjunctive. Efectele fricţiunii sunt de lungă durată. Fricţiunea şi frământatul pot constitui împreună singurele manevre de masaj. FRĂMÂNTATUL Definiţie - prinderea în cută a muşchilor şi a ţesuturilor profunde, ridicarea şi străngerea acestora atât cât permite elasticitatea ţesutului respectiv. Tehnici de execuţie: 1. Frământatul în cută: Cuprinderea muşchiului (sau a ţesutului gras) într-o cută formată de către cele patru degete, pe o parte şi degetul mare şi rădăcina palmei pe de altă parte, ridicarea şi strângerea acestuia printr-o stoarcere, strângere propriu-zisă sau printr-o presare pe planul osos. 2. Frământatul în inel: Mâinile se aşează transversal pe muşchi, faţă în faţă , astfel încât arătătoarele şi policele se ating iar muşchiul, cuprins ca într-un inel, trece dintr-o mână în alta. 3. Frământatul lung: Se aplică ambele mâini pe muşchiul masat astfel încât pulpele degetelor mari vin deasupra acestuia, iar celelate degete pe marginea lui externă respectiv internă; în timpul deplasării înainte prin salturi mici, policele se îndreaptă înspre celelalte degete, realizând ridicarea şi stoarderea muşchiului. 4. Frământatul în cleşte: Muşchii scurţi sau laţi sunt cuprinşi într-un cleşte format de cele patru degete, de pe o parte şi degetul mare pe de altă parte, sunt ridicati şi strânşi. 5 Frământatul cu pumnii: Cu pumnii strănşi se execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul pâinii, efectuându-se mişcări de rotaţie care ridică muşchiul şi în acelaşi timp execută o presiune asupra lui. 6. Frământatul şerpuit: Degetele, printr-o mişcare de alunecare continuă, presează muşchiul aşa cum s-ar stoarce de apă un burete, ridicându-l şi strângându-l cu ambele mâini; înaintarea spre zonele învecinate dă aspectul unui val al mişcării. Reguli generale: • Frământatul este singurul procedeu care acţionează intens asupra vaselor limfatice şi sanguine mari, accelerând neutralizarea produselor de descompunere şi sporind procesul de nutriţie al ţesuturilor. • Frământatul măreşte puterea de contracţie a fibrelor musculare, deci constituie un exerciţiu de gimnastică pentru muşchi. În ceea ce priveşte muşchii striaţi, această manevră are o importanţă deosebită în cazul scăderii capacităţii de muncă a muşchilor. • În timpul frământatului se vor evita manevrele bruşte, răsucirea muşchiului sau provocarea durerilor. • Frământatul se execută într-un ritm lent şi continuu. Efecte: • tratarea atrofiei şi insuficienţei musculare; • refacere, recuperare medicală; • frământatul produce mărirea considerabilă a mobilitătii tendoanelor, întinderea fasciilor şi îmbunătăţirea circulaţiei sângelui şi a limfei; • accelerarea circulaţiei sanguine; intensifică hrănirea grupelor musculare şi resorbţia rapidă a substanţelor metabolice; prin strângerea muşchilor între degete se produce eliminarea elementelor de descompunere din fasciculele musculare; • în timpul frământatului profund apar numeroase impulsuri aferente care stimulează muşchii, tendoanele, articulaţiile şi sistemul nervos; • în afară de faptul că fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular, frământatul sporeşte capacitatea de muncă a maselor musculare mari. TAPOTAMENTUL Definiţie - constă în bătăi sau loviri uşoare şi ritmice, cu degetele, palmele sau canturile palmelor, aplicate pe ţesuturile moi. Tehnici de execuţie: 1. Tocatul. Palmele aşezate paralel, faţă în faţă, cu degetele uşor flectate şi depărtate, lovesc într-un ritm vioi, alternativ, locul masat în aşa fel încât ambele mâini să bată în acelaşi loc, progresându-se treptat în sensul dorit. Degetele cad fie cu partea latero-dorsală, fie cu muchia. Degetele sunt relaxate, pasive, golul de aer care se formează între degete amortizând astfel loviturile. Se obţine astfel un zgomot asemănator cu pocnetele scurte sau cu picăturile mari de ploaie. Variantă : tocatul în nuiele – atunci când degetele cad pe piele unul după celălalt. 2. Plescăitul. Derivă din varianta anterioară însă aici prin mişcări simple şi repezi se produce o supinaţie alternativă, pe corp căzând degetele flectate care parcă ridică de pe el un fir. Loviturile produc un sunet clar specific care a dat şi numele acestei variante. 3. Percutatul Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor îndoite care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată. Ritmul de aplicare este rapid şi se practică cu ambele mâini care lovesc simultan sau alternativ. 4. Bătătoritul cu palmele. În această variantă palmele şi degetele cad moi pe suprafaţa corpului de la o distanţă mică, iar loviturile sunt scurte şi dese, producând un sunet deschis caracteristic. Se mai pot executa şi mişcări cu degetele apropiate de palmă, mâna îmbrăcând forma unei cutii. Se mai pot folosi şi lovituri uşoare cu dosul mâinilor. 5. Bătătoritul cu pumnii. În această manevră mâna cu degetele uşor flectate se află într-o poziţie intermediară între pronaţie şi supinaţie. Ea cade perpendicular şi cu degetul mic uşor depărtat de pumn. Variantă cu pumnul semiînchis. 6. Bătătoritul în căuş. Este o manevră mai puţin aspră, fiind efectuată de palmele şi degetele strânse în aşa fel încât să creeze o adâncitură în care se formează o pernă de aer care amortizează loviturile. Se aude un sunet surd deosebit de cel al celorlalte variante. Reguli generale: • Tapotamentul se adresează ţesutului superficial sau profund, în funcţie de intensitatea de lovire şi viteză; • Profunzimea este dată de varianta aleasă şi de pârghia folosită . • Poate fi aplicat în orice direcţie. • Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta. Astfel, tocatul se execută cu o viteză de 1-3 lovituri / sec. timp de 1-4 min., bătătoritul cu palmele 10-70 de lovituri / minut, etc. Efecte: • Vasodilatator (la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv); • Creşte excitabilitatea neuro-motorie; • Acţionează asupra sistemului vegetativ-simpatic; • Aduce un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel îmbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni; • Are o influenţă benefică asupra nervilor (în special asupra terminaţiilor căilor senzitive); • Ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este mărit; • Provoacă o hipertermie profundă, o înviorare a tonusului tuturor muşchilor, acţionează în mod reflex pe locul de aplicare a loviturilor şi intensifică activitatea nervilor periferici; • Acţionează asupra nervilor vasomotori, la lovituri slabe se produce vasoconstricţie, la lovituri puternice se produce vasodilataţie, hipertermie (creştere locală a temperaturii), scăderea reactivităţii exagerate a nervilor şi muşchilor la excitaţii mecanice; • Influenţează muşchii viscerali, când se aplică la coloana vertebrală; • Produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale; • Influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia. VIBRAŢIILE Definiţie - sunt mişcări oscilatorii pe un fond de presiune continuă şi constantă, de intensitate redusă. . Tehnici de execuţie: 1. Vibraţia simplă Este vibraţia care se execută cu o singură mână, în următoarele variante: • cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară; • cu podul palmei; • cu rădăcina mâinii; • cu toată palma, având degetele depărtate, cuprinzând muşchiul; • cu degetele întinse; • cu pumnul deschis sau închis. 2. Trepidaţia Vibraţiile ale căror mişcări oscilatorii au o amplitudine şi intensitate mare; se execută cu palmele, având degetele depărtate cuprinzând muşchiul şi imprimându-i mişcări în spirală. 3. Vibraţia combinată Vibraţiile asociate cu alte manevre dau fricţiune vibratoare, frământat vibrator sau presiune vibratoare. Reguli generale: • Vibraţiile necesită un antrenament prealabil din partea maseurului fiind unul dintre cele mai obositoare procedee de masaj. • Când nu sunt însoţite de trepidaţii, vibraţiile devin presiuni. • Ritmul oscilaţiilor este de peste 200 mişcări/minut. • Trepidaţiile se aplică pe grupe musculare mari, mâinile putând aluneca pe segmentul masat, cuprinzând şi alte regiuni. Efecte: • calmant, relaxant; • reduce sensibilitatea nervoasă; • îmbunătăţeşte capacitatea de efort; • calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene); • intensifică funcţionarea glandelor; • acţionează asupra nervilor periferici (nervii motori, senzitivi, vasomotori şi secretori); • acţionează asupra parezelor, spasmelor musculare; reduc durerea. • influenţează organele şi ţesuturile profunde (inima, muşchii, pereţii abdominali şi intestinali); • influenţează secreţia majorităţii organelor şi glandelor (stomac, glande salivare, intestine, ficat, glande sexuale etc.). Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul general

Masajul general

Masajul in linii generale Succesiunea regiunilor de masat: Masajul general este bine să se execute după o anumită regulă logică, fără schimbări prea dese de poziţie şi fără prea multe discontinuităţi în lucru. Din experienţa noastră cea mai bună succesiune a regiunilor şi segmentelor care vor fi masate se bazează pe cele două poziţii fundamentale: poziţia culcat pe partea anterioară (decubit ventral) şi culcat pe spate (decubit dorsal). Masajul se începe cu partea posterioară prelucrând fără a schimba poziţia: spatele, regiunea fesieră, coapsa stângă, gamba stângă, gamba şi coapsa dreaptă. După schimbarea poziţiei în culcat cu faţa în sus, continuăm masajul de unde l-am lăsat. Se masează laba piciorului, gamba, genunchiul, coapsa. Se masează mai întâi piciorul drept, apoi cel stâng. Urmează masajul abdominal şi toracic. Masajul membrelor superioare se începe cu masajul degetelor mâinii drepte şi continuăm cu masajul mâinii propriu-zise, antebraţul, braţul şi umărul respectiv: trecem apoi la membrul superior stâng, urmând aceeaşi ordine. Se trece apoi la masajul cefei, gâtului şi capului. Succesiunea manevrelor de masaj: Pentru a se obţine efectele cele mai bune în urma şedinţei de masaj, manevrele de masaj trebuie executate într-o anumită ordine şi anume: • Netezire introductivă; • Fricţiunea; • Frământatul; • Tapotamentul; • Manevre secundare • Vibraţii; • Netezire de încheiere. Durata şedinţei de masaj: Masajul general executat pe segmente presupune aplicarea minuţioasă a manevrelor de masaj, adaptată caracteristicilor morfologice şi funcţionale ale fiecărui sector al corpului. Se apreciază că timpul necesar pentru realizarea unui masaj general este de 60-70 minute. Se poate realiza şi un masaj general redus, care necesită 45-50 minute.Timpul necesar pentru masajul fiecărui segment al corpului este următorul: • Spate - 15 minute; • Membre inferioare - 2x7= 14 minute; • Abdomen şi torace - 5 minute; • Membre superioare - 2x5= 10 minute; • Regiunea fesieră - 3 minute; • Ceafa şi gât - 5 minute; • Capul - 2 minute; • Faţa - 5 minute ( facultativ ). Când din anumite motive nu se urmăreşte realizarea formei extinse a masajului general, se poate reduce durata acestuia prin: • Excluderea unor regiuni sau segmente cum sunt: degetele, mâinile, picioarele şi chiar abdomenul şi toracele; • Excluderea unor manevre secundare şi a vibraţiilor; • Micşorarea numărului de repetări a unei manevre; • Combinarea unor regiuni învecinate cum ar fi aplicarea manevrelor de masaj pe toată întinderea membrelor inferioare (gambă, coapsă, fese) sau superioare (antebraţ, braţ, umăr); • Combinarea unor manevre: fricţiuni + frământări sau tracţiuni + scuturări. Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul spatelui

Masajul spatelui

Masajul spatelui Netezirea Se începe de la regiunea fesieră şi se termină în regiunea cefei. Mâinile alunecă de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau în lateral. Se împinge limfa spre zonele inghinală şi axială iar sângele pe sistemul venos spre inimă. Netezirea spatelui are 6 manevre: • Alunecarea de la sacru spre ceafă, paralel cu coloana (3 alunecări cu degetele lipite şi 3 alunecări cu degetele larg deschise pentru a cuprinde o porţiune cât mai mare de piele). • Alunecări laterale executate simultan, cu mâna dreaptă spre dreapta şi cu mâna stângă spre stânga spatelui, închizând pumnul pe margini, pentru a lucra mai bine cu eminenţele tenare (părtile cărnoase ale mâinii). Se execută 6 alunecări laterale (stânga + dreapta) şi se reia mişcarea de 6 ori (deci 6 circuite sacru - umeri). • Mână pe sub mână forma lungă. Mâinile alunecă una după alta (mână pe sub mână), paralel cu coloana, facând curse lungi din zona şalelor până la umeri, mai întâi pe partea dreaptă (3 curse şold-umăr cu degetele lipite, 3 curse cu degetele depărtate pentru a cuprinde o portiune de piele cât mai mare) şi în acelaşi mod apoi pe partea stângă. • Se execută alunecări spre partea dreaptă (în cazul în care maseurul se află pe partea stângă a celui masat), împingând palmele una după alta (mână pe sub mână), pumnul închizându-se pe partea laterală. Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat. • Palmele se trag, una pe sub alta, înspre partea stângă (în cazul în care maseurul se află pe partea stângă a celui masat), plecând de la jumătatea spatelui spre flancul stâng. Se începe din zona şoldului şi se avansează treptat peste coaste şi omoplat, până în zona umărului. Se fac 3 circuite complete şold-umăr. Fricţiunile • Se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la gât, pe umeri şi apoi lateral pe coaste, în jos până la şolduri. Se fac 3 curse complete gât-şolduri. Aceeaşi mişcare se execută apoi paralel cu coloana (pe muşchii paravertebrali) făcând 6 curse complete gât-şolduri. • Se execută la fel ca la punctul 1, folosind podurile palmelor în locul degetelor. • Se execută la fel ca la punctul 1, folosind pumnul închis culcat. Frământatul • Se prinde cu ambele mâini, de-o parte şi de alta a coloanei, câte o cută de piele şi muşchi, care se strânge între degete şi podul palniei. Se execută 6 astfel de strângeri, pornind din zona superioară a muşchilor trapezi coborând până la şolduri. Se fac 3 astfel de curse pe lateral şi 6 pe mijlocul spatelui. • Se combină frământatul cu fricţiunea cu podul palmei. Se execută de 6 ori numai pe mijlocul spatelui. Tapotamentul Se execută de obicei pe mijlocul spatelui, pe muşchii paravertebrali, fără a coborâ mai jos de nivelul diafragmei. Mâna dreaptă bate pe partea dreaptă, iar stânga pe partea stângă, lovind ritmic spatele cu o intensitate care se reglează în funcţie de constituţia şi problemele celui masat. Se aplică toate formele de tapotament. Vibraţiile Vibraţiile se execută de 3 ori pe partea stângă şi de 3 ori pe partea dreaptă. Mâna se aşează cu palma pe suprafaţa de masat şi antebraţul perpendicular pe această suprafaţă. Se execută vibraţii ale pielii, executând în acelaşi timp o presiune cât mai mare asupra spatelui. Se fac astfel de vibraţii pomind din zona muşchiului trapez şi coborând gradat până la şold, mai întâi pe partea stângă a coloanei, iar apoi pe dreapta. Manevre secundare: A. Ciupituri: - toate tipurile. Exemplu : se porneşte din partea de jos a spatelui şi se apucă între degete câte o cută de piele, care este apoi rulată în sus până în zona muşchilor trapezi. Mişcarea se face paralel cu coloana, mâna stângă mergând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă. Se fac 3 curse complete şolduri-trapez, pornind cu mâinile cât mai apropiate una de alta şi deplasându-le câte puţin la fiecare cursă nouă, astfel încât ultima cursă să fie făcută pe marginile exterioare ale spatelui. B. Presiuni: • Pe coloană: mişcările de presare se efectuează prin următoarele procedee: - cu policele mâinii, şerpuit printre vertebre, de sus în jos, - cu două degete (police mână dreaptă şi stângă), şerpuit prin forfecare. • Pe lângă coloană: - cu degetele mari ale mâinilor se merge de sus în jos pe muşchii paravertebrali presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale. - presiuni cu policele mâinii efectuate de sus în jos (gât - sacru) policele mâinii stângi fiind deasupra; - cu coatele mişcări de dute vino; C. Mişcări de întindere ale coloanei: antebraţele se poziţionează transversal pe coloană după care se execută o întindere. D. Manevre speciale pentru ţesutul de sub omoplaţi: se efectuează astfel, se ridică umărul, se duce mâna pe spate, cu cotul lăsat pe masa de masaj până când omoplatul se ridică pentru a introduce degetele sub omoplat. Manevrele se fac prin presiuni şi fricţiuni. Masajul spatelui se termină cu o netezire uşoară de încheiere, mână pe sub mână formele lungă şi scurtă efectuate lent şi apăsat. Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul gâtului , capului şi al cefei

Masajul gâtului , capului şi al cefei

Masajul gâtului , capului şi al cefei

Netezirea: Palmele alunecă în jos, peste gât, pornind din regiunea cefei şi până la umeri. Pentru ca alunecările să fie cât mai lungi, se începe cu rădăcinile mâinilor şi se termină cu vârfurile degetelor.
Fricţiunile:
• se execută cu degetele, făcând mişcări circulare începând de la ceafă, în lateral pe gât, continuând până la umeri. Se fac 3 astfel de curse. Aceeaşi mişcare se execută apoi şi pe mijloc, tot 3 curse.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus. folosind numai degetele mari.
• se execută la fel ca la punctul 1, aceleaşi mişcări circulare ca mai sus, folosind podurile palmelor în locul degetelor.
Frământatul:
• se efectuează cu ambele mâini: se apucă între degetele mari şi celelalte degete, câte o cută cât mai mare de piele şi muşchi simultan pe ambele părţi ale coloanei cervicale.
• cu ambele mâini de aceeaşi parte a gâtului, se apucă între degetele mari şi celelalte degete câte o cută de piele şi muşchi. Mişcarea o începem de pe partea stângă a gâtului; se execută o mişcare de frământare şerpuită a cutei prinse, pomind de la baza craniului şi până pe umăr; se execută 3 astfel de curse, după care se trece la partea dreaptă.

Tapotamentul - se fac aceleaşi forme de tapotament ca şi la spate.
Manevre secundare:
• Presiunile: - se execută cu degetele mari ale mâinilor; se merge de sus în jos pe lângă coloană, presând în dreptul fiecărei vertebre, mâna stângă acţionând pe partea stângă, iar dreapta pe partea dreaptă a coloanei vertebrale.
• Şerpuitul cu un deget: - se execută cu degetul mare de la mâna dreaptă, care alunecă şerpuit printre vertebre, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
• Şerpuitul cu două degete: - se execută cu degetele, care alunecă şerpuit printre vertebre, în zig-zag, de sus până jos pe toată lungimea gâtului.
Masajul gâtului se termină cu o netezire uşoară efectuată lent şi apăsat dinspre ceafa spre umeri.

Masajul capului
Netezirea: Mâinile maseurului vor aluneca de pe frunte, peste creştet, până la ceafă, făcând 3-4 astfel de mişcări.
• Vom face aceeaşi mişcare ca la punctul 1, dar aducând mâinile prin lateral, peste urechi, făcând de asemenea 3-4 curse.
• Se relizează folosind degetele, prin mişcări circulare urmărindu-se să deplasăm pielea pe planurile profunde, atât cât îi permite elasticitatea. Degetele se mută din aproape în aproape pe toată suprafaţa capului.
• Folosind podurile palmelor se fac mişcări circulare alternative.
Tapotamentul: în picături de ploaie, pe tâmple .
Masajul se încheie cu o netezire relaxantă.
Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho

Masajul regiunii fesiere si al membrelor inferioare

Masajul regiunii fesiere si al membrelor inferioare

Masajul regiunii fesiere si al membrelor inferioare

Netezirea - se face prin neteziri executate cu ambele mâini, alunecând de la plica fesieră, spre regiunea lombară, iar apoi înspre lateral spre şolduri. Se întrebuinţează manevre puternice făcute cu podul palmelor, marginile lor cubitale, rădăcina mâinilor şi chiar pumnii închişi.
Fricţiunile - se execută cele două forme de fricţiune, ca la spate. Se începe din regiunea lombară, apoi pe fese, în jos până la plica fesieră. Se fac 3 curse pe lateral şi 3 pe mijlocul feselor, mai întâi cu degetele, apoi cu podul palmelor şi cu pumnii.
Frământatul - se execută de sus în jos energic şi în forţă, cu ambele mâini, cuprinzând simetric cele două părti ale regiunii feselor sau pe fiecare în parte. Se foloseşte stoarcerea şi presiunea cu pumnii. Aici frământatul se combină foarte bine cu fricţiunea.
Tapotamentul - se pot executa toate formele de tapotament de la spate şi, în plus, se poate adăuga tapotamentul din lateral în care lovirea se face folosind pumnii şi antebraţele, în acelaşi timp.
Vibraţiile - se fac mai energic, apucând fesele cu palmele şi scuturându-le în lateral.

Manevre secundare – similare celor care au fost executate la masajul spatelui.

Masajul părţii posterioare a piciorului
Netezirea:
• Ambele palme cuprind simultan piciorul şi alunecă de la călcâi spre plica fesieră. Mişcarea se termină alunecând cu palmele înspre exterior spre fesă.
• Se face netezire mână pe sub mână, formă lungă, alunecând cu palmele una după cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări continue şi lungi.
• Netezirea mână pe sub mână, formă scurtă se face alunecând cu palmele una după cealaltă de la călcâi până la fesă cu mişcări profunde, piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se presează înspre în jos mişcări scurte şi energice.
Fricţiunea - Fricţiunea se face cu degetele sau cu podul palmelor, pornind de la fese cu mişcări circulare şi terminând la călcâi. Se fac 3 curse folosind degetele şi 3 cu podul palmelor.
Frământatul - are 3 forme-:
1. în cerc sau inel: piciorul se apucă cu putere din lateral între palme, iar apoi se presează înspre în jos.
2. In cută: - se prinde cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul piciorului se ridică şi se presează înspre în jos pe femur.
3. în val sau şerpuit: se apucă cu ambele mâini o cută de muşchi şi piele din interiorul piciorului şi se rulează simultan de sus în jos ca un val.
Tapotamentul - se pot face toate formele de tapotament de la spate, ţinând cont de conformaţia specială a zonei de masat.

!!! Nu se loveşte zona spaţiului popliteu, tapotamentul făcându-se doar pe coapsă şi gambă.
• Rulatul - se prinde piciorul între palme şi se scutură muşchiul cu vigoare pentru a-l relaxa. Se începe de la plica fesieră şi se coboară până la tendonul lui Ahile.
• Cernutul - Se execută la fel ca rulatul, dar mai uşor, folosind degetele în locul palmelor. Muşchiul se scutură „aruncându-l" dintr-o palmă în cealaltă, ca şi cum am cerne cu o sită.
• Tracţiunile - Se trage cu palma dreaptă de gleznă, ţinând contră cu mâna stângă pe fesă. Se face o tracţiune continuă timp de câteva secunde, iar apoi se lasă piciorul uşor jos.
• Tensiunile - Se flectează gamba pe coapsă, fortând uşor, pentru a aduce călcâiul cât mai aproape de fesă. Această mişcare se execută de 5-6 ori. Se poate plasa mâna stângă pe partea posterioară a încheieturii pentru ca tensiunea să fie mai eficientă.
• Scuturatul - Se apucă talpa piciorului cu mâna dreaptă şi se scutură piciorul (gamba + coapsa) cu vigoare, cu mişcări stânga-dreapta.
Masajul se termină cu o netezire uşoară de încheiere.
Rulatul şi cernutul coapsei:

Masajul tendonului lui Ahile:

Netezirea - Se ţin degetele în căuş şi se alunecă alternativ mâinile una după alta de la călcâi până la gambă.

Fricţiunea în „fierăstrău":
• Se face cu partea cubitală a mâinii drepte, mâna stângă ţinând de călcâi. Se fac mişcări ca şi cum am tăia cu un fierăstrău tendonul. Se porneşte dinspre călcâi şi se termină înspre gambă.
• Se freacă energic tendonul cu podul palmei de o parte şi de alta a sa.

Frâmântatul - se face cu degetele mari de o parte şi de alta a tendonului, în zig-zag, dinspre călcâi spre gambă. Se încheie cu netezire.

Masajul labei piciorului şi al tălpii:
Netezirea - Se face cu ambele mâini, una alunecând pe talpă, iar cealaltă pe faţa dorsală a piciorului, dinspre degete spre maleole.
Fricţiunile:
• Se execută, folosind degetele, în sens circular în jurul maleolelor şi al călcâiului, sau în sens liniar în lungul tendoanelor şi al spaţiilor interosoase metatarsiene.
• Pe talpă se fac fricţiuni liniare, cu degetele şi cu pumnul închis.

Frământatul:
• Se execută pe talpă cu mişcări circulare folosind degetele mari de la ambele mâini, presând cu putere.
• Se apucă de-o parte şi de alta laba piciorului cu ambele mâini, palma fiind plasată pe partea anterioară, iar degetele pe talpă. Se trag degetele apăsând cu putere dinspre mijlocul tălpii înspre lateral.
• Din aceeaşi poziţie ca mai sus se fac tensiuni între metatarsiene mişcându-le unul pe lângă altul în sus şi înjos.
• în încheiere se face o netezire uşoră, relaxantă.

Masajul degetelor

Se masează fiecare deget de la picior în parte, începând cu degetul mare şi terminând cu cel mic. Se cuprinde fiecare deget în parte între degetul mare şi arătător al maseurului şi se fac mişcări circulare sau longitudinale pe toată lungimea lui (circumducţiei).

Masajul părţii anterioare a gambei:
Această portiune de masat prezintă unele particularităţi determinate mai ales de lipsa ţesuturilor moi pe creasta şi pe faţa antero-internă a tibiei.
Netezirea - Se aplică pe întreaga faţă anterioară a gambei, dar pe partea antero-externă, alunecările pot fi scurte şi mai apăsate, pentru a influenţa muşchii din jgheabul osos, format între tibie şi peroneu. Manevrele pot fi efectuate cu podul palmei, cu degetele sau cu nodozităţile acestora (în pieptene).
Fricţiunea - se aplică în acelaşi fel cu netezirea, mai ales pe partea antero-extemă a gambei, folosind perniţele musculare tenare şi hipotenare ale mâinii.
Frâmântatul - are o importanţă redusă şi se aplică pe această regiune cu o singură mână, cu care se cuprinde partea externă şi posterioară a gambei.

Masajul genunchiului:
Se execută cu piciorul întins şi sprijinit pe toată partea sa posterioară. Manevrele depăşesc în sus şi în jos regiunea articulară. Se prelucrează pielea, ţesutul conjunctiv subcutanat şi elementele articulare sau periarticulare accesibile.
Netezirea:
• Se face cu podul palmei pe genunchi şi în imediata sa apropiere.
• Degetele mari alunecă unul după altul în mişcări scurte şi dese de pe rotulă spre pulpă, iar apoi de pe rotulă spre gambă.
• Degetele mari alunecă înconjurând rotula de jos în sus, iar apoi revin pe
acelaşi traseu de sus în jos. Se repetă această mişcare de 6 ori.
Fricţiunea:
• Se face circular, folosind degetele sau podul palmei, pe partea laterală a genunchiului.
• Cu podul palmei drepte plasat pe rotulă, se fac mişcări circulare atât cât permite mobilitatea acesteia.
Masajul părţii anterioare a coapsei:
Este identic cu masajul părtii posterioare a coapsei

Sursa: "Masaj de intretinere si relaxare" S.R.Yumeiho