Tratamentul kinetoterapeutic in coxartroza
Scris de Bogdan Dimitriu
Coxartroza sau artroza coxofemurala este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulatiei soldului.Este o afectiune des intalnita, putand evolua spontan pana la infirmitati grave.
Durerea este cea care alerteaza bolnavul, fiind agravata de mers (in special pe teren accidentat), de sprijin prelungit, de oboseala si este calmata de repaus.
Bolnavul se examineaza in mers, stand in picioare si in decubit.
La mers putem observa schiopatarea, bolnavul evitand sa se sprijine pe membrul inferior afectat.
Cand sta in picioare, se observa o atitudine vicioasa, cu membrul inferior in usoara flexie si rotat extern.
In decubit, la examinarea mobilitatii articulatiei coxofemurale, se remarca o limitare dureroasa a flexiei coapsei pe bazin, abductiei si rotatiei, iar in decubit ventral se observa si limitarea extensiei coapsei.
Evolutia este lenta, progresiva, cu impotenta functionala ce se accentueaza in timp, determinand invaliditate dupa 8-15 ani de evolutie.
Programul kinetoterapeutic se face in functie de stadiul bolii. In general acest program urmareste patru obiective principale:
* Scaderea durerilor
* Cresterea stabilitatii soldului
* Cresterea mobilitatii soldului
* Cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers.
Suprimarea durerii este realizata prin:
1. tratament medicamentos: antialgic, antiinflamator decontracturant
2. termoterapie
3. masoterapie blanda, decontacturanta
4. electroterapie
5. posturi.
Posturile – coxartroza are tendinta de a instala pozitii vicioase ale soldului si in special, flexumul si rotatia externa care agraveaza disfunctionalitatea. Posturile au caracter preventiv in stadiul initial, corector in stadiul evolutiv si devin inutile in stadiul final caci nu mai pot fi eficiente.
Tonifierea musculara – in special pentru musculatura abductoare a soldului care este responsabila pentru statiunea unipodala si pentru mersul echilibrat.
La coxotic se mai tonifiaza si muschii rotatori (mai ales intern), extensori ai soldului si extensori ai genunchiului, apoi flexori si rotatori ai soldului.
Refacerea mobilitatii articulare – trebuie sa se faca fara durere , interesand in special miscarea de flexie-extensie, apoi abductia si rotatia interna.Se poate realiza prin:
* mobilizari pasive
* mobilizari autopasive executate de bolnav cu mana sau membrul inferior sanatos
* mobilizari activopasive
* mobilizari active libere ; incaltat cu soseta pe un suport alunecos pentru flexie si abductie etc.
Un rol important il are bicicleta ergometrica, pentru ca se evita incarcarea articulatiei soldului, realizandu-se cresterea fortei si rezistentei musculare.
Refacerea stabilitatii – se realizeaza prin exercitii analitice de tonifiere musculara. Aceste exercitii se adreseaza indeosebi abductorilor si pelvirohanterienilor.
Coordonarea si echilibrul – se face fie la nivel fiziologic, fie la nivel patologic, dar cu o compensare cat mai buna evitand mersul schiopatat.
Corectarea pozitiei bazinului – se face prin dobandirea unei functionalitati cat mai perfecte a coloanei lombare (forta musculara abdominala si paravertebrala), a genunchiului homolateral si a intregului membru inferior heterolateral (mobilitate si stabilitate pentru sold si genunchi).
Se va evita statul prelungit in picioare, mersul pe jos prelungit, mersul pe teren accidentat, se vor evita pozitiile fixe, prelungite mai ales cele care se bazeaza pe flexia coxofemuralelor (stand pe scaun).
I schimb se va prefera mersul pe bicicleta si executarea zilnica a programului kinetoterapeutic, iar dintre sporturi pot recomanda ciclismul si natatia.
Bogdan Dimitriu, coordonator recuperare medicala
Clinica Sport Med Center
Tags:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu