Dedublare in pesterile sfinte.

Morcovul – o garantie a tineretii

miercuri, 07 februarie 2007

Intre legumele care nu lipsesc din alimentatia noastra, morcovul ocupa unul dintre locurile cele mai importante. Aceasta, nu numai datorita gustului sau placut si calitatilor nutritive deosebite, ci si pentru virtutile terapeutice remarcabile. Pe un plan mai degraba anecdotic, morcovul a devenit faimos pentru ca ar ajuta foarte mult la reglarea vederii, argumentul invocat fiind faptul ca iepurii – mari consumatori ai acestei legume – au o acuitate vizuala deosebita. Desi exista cateva erori majore in ideea respectiva, totusi morcovul ramane un savuros remediu natural de prim rang. Putina lume mai stie astazi ca, inainte de a deveni portocaliu, morcovul a avut culoarea alba. Transformarea s-a realizat datorita omului, care a selectionat o mutatie naturala a legumei. Astfel s-a ajuns la un continut important de beta-caroten, pigment vegetal specific canotenoidelor, precursor al vitaminei A si posesor al unor proprietati antioxidante. El blocheaza partial radicalii liberi eliberati de radiatiile ultraviolete, protejand astfel corpul nostru, care va risca mai putin sa fie afectat de insolatie. (Amintim ca antioxidantul este o substanta capabila sa protejeze alte substante sau care apara tesuturile de distrugerile provocate de forme reactive ale oxigenului, din care fac parte si radicalii liberi. Principalii antioxidanti din organismul uman sunt vitaminele C si E, carotenoidele, enzimele, acidul uric, acidul alfa lipoic s.a.). Vara putem deci sa consumam, in scop de protectie, morcovi, dar si spanac sau caise. Organismul nostru are nevoie de 10-50 miligrame de beta-caroten pe zi, cantitate echivaland cu doi pana la sase morcovi. E bine sa se consume cu putina grasime, pentru ca pigmentul sa fie foarte bine absorbit. Protectia obtinuta este perfect comparabila cu aceea oferita de cremele folosite impotriva insolatiilor. Inamic al cancerului Consumat crud sau gatit la foc, morcovul isi pastreaza calitati terapeutice remarcabile. Poate surprinzator, intre acestea se numara si efectul anticanceros: persoanele care nu au fumat niciodata isi pot reduce cu 40% riscul de a contracta un cancer pulmonar, mancand morcov in mod regulat. De asemenea, femeile care consuma morcov de cel putin doua ori pe saptamana sunt expuse unui risc de cancer al sanului mai mic cu 46%, in medie, potrivit celor mai recente studii realizate de specialisti. Acest efect protector este datorat carotenoidelor si, in mod special, beta-carotenului, precursor al vitaminei A. Dar, atentie: aici intervine si un aspect mai ciudat al problemei, intrucat la fumatori efectul este invers, in sensul ca la ei, substantele complementare beta-carotenului sporesc riscul de cancer pulmonar. De altfel, in legatura cu efectele potential adverse ale consumului de morcov, se cuvine sa mai facem o precizare. Aceasta leguma este incriminata in producerea sindromului de alergie orala. Un contact ar fi suficient pentru ca la nivelul gurii sa apara mancarimi si senzatia de arsura; la fel, pe buze si pe interiorul gatului. Circa 25% din persoanele cu alergii alimentare prezinta reactii adverse fata de morcov si in special alergicii la polenul de tarhon, de telina, de marar, de patrunjel, de coriandru, de anason si de alte ombelifere. Singura solutie pentru a nu le priva pe aceste persoane de calitatile morcovului o reprezinta fierberea, care degradeaza proteinele alergice. Gatitul morcovului ii confera acestuia, de altfel, o calitate importanta in plus, la fel ca in „retetele bunicii”: preparat astfel, morcovul se recomanda in caz de diaree sau de gastro-enterita. In mod particular, asocierea cu orezul diminueaza durata si gravitatea diareelor la sugari, prevenind deshidratarea. Vederea nocturna si protectia circulatiei sangvine Ca sursa importanta de vitamina A, morcovul imbunatateste vederea nocturna. Se stie ca retina contine doua tipuri de celule: bastonasele (stimuleaza acuitatea vizuala la o lumina slaba) si conurile (asigura vederea in culori si contrastele). Vitamina A contribuie la formarea unui derivat care intra in componenta bastonaselor, la impactul cu lumina ce patrunde in ochi, din exterior. Mecanismul e foarte interesant, intrucat vitamina A detine aici rolul unui gen de combustibil pentru functionarea normala a ochilor. De aceea, cand rezervele sunt scazute, vederea nocturna scade si ea. In alta ordine de idei, morcovul favorizeaza si eliminarea colesterolului „rau” pe cale digestiva si imbunatateste reciclarea lipoproteinelor. Mai mult decat atat, el nu se rezuma la aceasta actiune, ci ofera si o protectie cardio-vasculara completa, inhiband formarea cheagurilor in artere si deci prevenind astfel ateroscleroza. Meritul pentru efectele pozitive mentionate deriva din ansamblul de elemente din compozitia morcovului (fibre solubile, antioxidanti, minerale, vitamine), care se prezinta sub o complexitate ce nu poate fi reprodusa pentru a fi concentrata intr-o capsula. ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Presopunctura - miracole pe corpul uman

joi, 22 februarie 2007

Medicina chinezeasca a descoperit de multe secole faptul ca trupul omului contine o retea de linii si puncte energetice. Pentru a ne inviora, pentru a scapa de stres, de oboseala, de proasta dispozitie, trebuie sa apasam cu degetele unul dintre aceste principale 9 puncte „magice”. Prin presopunctura se inlatura blocajul energiei din organism, se imbunatateste starea generala si foarte repede ajungem sa ne simtim excelent.  Cum anume?       Asezam degetul mare sau degetul aratator pe punctele indicate, apasam locul timp de 20 de secunde, iar in acelasi timp trebuie sa respiram adanc si calm. Aceasta metoda poate fi folosita sistematic in scop preventiv. De pilda, in fiecare dimineata, dupa trezire, sa facem presopunctura in cateva puncte esentiale. Important este ca acolo unde exista puncte simetrice, acestora sa le acordam atentie egala (exceptie facand punctul 1 si punctul 2). In cazul in care nu simtim o durere in punctul apasat sau nu simtim nici o senzatie inseamna ca a aparut un blocaj al energiei, in asemenea caz trebuie sa apasam punctul respectiv pana la aparitia durerii.       1. Cum sa ne destindem muschii de la ceafa?       Punctul pentru destinderea cefei se afla chiar la mijlocul barbiei. Apasarea acestui punct destinde muschii de la ceafa.       2. Inlaturarea starii de stres       Punctul care trebuie apasat in asemenea caz se afla in mijlocul portiunii dintre partea inferioara a nasului si buza superioara. Daca avem nervii incordati, suntem stresati, nu reusim sa infranam gandurile sumbre, in acest punct trebuie facuta presopunctura.       3. Destinderea generala       Ne asezam pe un scaun si ne punem palmele cu degetele rasfirate pe ambii genunchi. Punctele cautate se afla sub degetele inelare. Apasand in acele puncte se reface si se amelioreaza circulatia energiei. Metoda este foarte eficienta cand ne enervam, ne suparam sau ne emotionam brusc.       4. Odihnirea ochilor       Cele doua puncte care rezolva aceasta problema se afla la capetele interioare ale sprancenelor. Se apasa concomitent cele doua puncte, de preferat cu degetele mari. Acest exercitiu calmeaza pleoapele obosite, care se zbat, odihneste ochii, mai ales la persoanele care lucreaza mult cu calculatorul.       5. Reglarea circulatiei sangelui       Punctul corespunzator se afla chiar in mijlocul palmelor. Trasam o linie imaginara de la radacina degetului mijlociu pana in mijlocul palmei. Presopunctura acestor locuri inlatura senzatia de apasare de la piept, nervozitatea si proasta dispozitie si regleaza circulatia sangelui in tot corpul.      6. Limpezirea gandurilor  Punctul corespunzator se gaseste la un deget deasupra osului incheieturii mainii, in partea interioara a bratului. Apasarea acestui punct duce la limpezirea gandurilor, la restabilirea echilibrului sufletesc, la revenirea bunei dispozitii.       7. Destinderea umerilor       Punctul pentru asa ceva se afla in partea exterioara a degetului mic. Apasarea respectivului punct destinde muschii umerilor, inlatura durerile din umeri si din brate, destinde ceafa, echilibreaza spiritul.       8. Imbunatatirea concentrarii       Punctul corespunzator se afla in talpa, in mijlocul degetului mare de la picior. Apasarea acestui punct determina concentrarea atentiei asupra treburilor pe care le avem de facut.       9. Sa ne invioram!       Si acest punct se afla pe talpa, imediat sub varful piciorului. Apasarea punctului respectiv reduce sau chiar inlatura senzatia de oboseala, de sfarseala, alunga supararea. Ne invioram si ne inveselim. ADRIAN-NICOLAE POPESCU

 

Articulatiile meteorologi de serviciu

miercuri, 28 februarie 2007

Uneori, articulatiile noastre au tendinta de a se juca de-a buletinul meteo, insa la un mod cam pesimist, anuntand o vreme friguroasa. Si se stie bine ca nu e vorba deloc despre o gluma, desi reumatologii afirma, scurt, ca niciodata frigul, umiditatea si vantul nu au generat reumatisme. E clar insa ca in zona articulatiilor noastre exista receptori sensibili la variatiile presiunii atmosferice. Rezultatul: cand barometrul scade, circa 8% din populatie se trezeste cu dureri la incheieturi, cu mancarimi neplacute la spinare, cu soldurile luand foc. Din fericire, artroza cunoaste si numeroase remedii complementare, chiar foarte eficace.  - Imobilizarea zonelor dureroase. In timpul puseelor, un bandaj se poate dovedi foarte util. El mentine articulatia stabila si ocoleste miscarile prea dureroase. Impregnat cu un antiinflamator, bandajul va fi si mai eficace. Inaintea aplicarii sale, e bine sa se maseze usor articulatia dureroasa, eventual cu un gel antiinflamator. Totusi, in afara episoadelor dureroase, ramane de baza activitatea fizica. Cat despre relaxare, ea amelioreaza starea generala a pacientului. De asemenea, numeroase studii au aratat ca practicarea anumitor exercitii yoga ii poate ajuta pe artrozici.  - Mai multa caldura! Durerile specifice artrozei pot fi foarte bine combatute cu asa-numitele termocomprese: tesaturi incalzite bine in prealabil, traditionalele sticle cu apa fierbinte sau argila calda. Caldura alina durerile, diminueaza considerabil anchilozarea, destinde tesuturile, astfel ca e ideala in cazul durerilor de gat (ceafa) si de sale (zona lombara). In plus, baile fierbinti au si ele un efect antistres si reduc perceptia durerii.  - Menajarea articula}tiilor. Foarte necesare in artroze se dovedesc incaltarile adaptate, prevazute cu talpa supla, pentru amortizarea soldurilor. Un alt mijloc, oarecum mai insolit, dar util, il constituie scaderea in greutate. Sa ne gandim doar ca, la fiecare pas, soldurile si genunchii suporta echivalentul masei noastre corporale, inmultita cu patru. De altfel, au fost observate vindecari spectaculoase, dupa o pierdere de kilograme, ceea ce evita in anumite cazuri chiar punerea unei proteze.  - Consumati complemente alimentare! Este cazul sa vedem si ce se intampla de fapt atunci cand apar artrozele. La genunchi, de pilda, cartilagiul se distruge in mod neregulat, astfel incat suprafetele articulatiei intampina probleme in a aluneca una pe cealalta. Drept urmare, durerea „se trezeste” o data cu miscarea, insa dispare in stare de repaus. In contextul dat, se recomanda suplimente alimentare pe baza unui compus al cartilagiului insusi, capabile sa-l hraneasca pe acesta si sa ajute astfel la prevenirea aparitiei artrozei. Asemenea produse cu actiune lenta au si un efect antalgic diferentiat, care se manifesta cateva saptamani dupa inceperea tratamentului. Alte complemente nutritionale asociaza amintitului compus al cartilagiului si oligoelemente sau omega-3.  - Plante si oligoelemente. Acesta ar putea fi capitolul de remedii si proceduri complementare cel mai generos. Pentru ameliorarea durerilor, se recomanda fie decoct din coaja de salcie, fie infuzie din flori de soc; in ambele cazuri, se folosesc doua linguri la cana cu apa si se consuma trei-patru cani pe zi. Tratarea cu plante a afectiunii se refera la proceduri de uz extern sau de uz intern. Extern, se pot pune pe zonele dureroase cataplasme cu varza cruda sau fiarta, felii de ceapa, hrean ras, faina de mustar ori frunza de mesteacan. Sunt eficace si baile cu decoct din coaja de salcie (100 g la litrul de apa, se fierbe un sfert de ora si se toarna intr-o cada de circa 100 litri capacitate), din muguri de pin (150 g planta la litrul de apa), din fructe de ienupar (100 g la litrul de apa), coaja de stejar (300 g la litrul de apa) etc. Intern, se folosesc decocturi din: telina (150 g de radacina se fierbe pana la inmuiere, intr-un litru de apa si se bea o cana pe zi); ceapa necuratata, taiata marunt (200 g la litrul de apa, se fierbe un sfert de ora si se bea cate un pahar, dimineata si seara); seminte, frunza si radacina de patrunjel (50 g la litrul de apa, se fierbe o jumatate de ora si se bea cate o cana inaintea meselor principale). In ce priveste oligoelementele, s-a observat ca dau rezultate apreciabile curele cu cupru, care au calitatea de a reduce durerile. Fara a avea o eficacitate probata, bratarile de cupru sunt si ele apreciate de numerosi reumatici. De asemenea, un efect favorabil par sa aiba zincul si seleniul. Sa mai amintim, tot din farmacia naturii, ajutorul doctorului-albina: intepaturile (bine dozate cantitativ si in timp) pe locul dureros fac ca veninul harnicei zburatoare sa devina un leac fara egal. ADRIAN-NICOLAE POPESCU

Şcoala spatelui

Şcoala spatelui

POSTURI ANTALGICE (CARE DETERMINA SCĂDEREA DURERII)

• Întins pe spate (decubit dorsal – d.d), capul şi umerii ridicați pe o pernă, genunchii îndoiți (flectaţi) cu un sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi;
• Întins pe o parte (opusă celei corespunzătoare durerii), cu mâna sub cap şi așezată pe o pernă subțire, genunchii îndoiți spre piept cu o pernă intre ei; cu mana liberă ţine o pernă ușor încălzita pe care o presează ușor pe abdomen;
• D.d cu şoldurile şi genunchii îndoite în unghi drept, gambele sprijinite pe un scăunel sau cutie;
• Decubit ventral (pe burtă) cu/fără pernă sub abdomen, capul întors pe partea opusă membrului dureros;
• Orice altă poziție în care durerile se ameliorează sau dispar.

ŞCOALA SPATELUI

• Condițiile stresante trebuiesc evitate pe cât posibil;
• Greutatea maximă a obiectelor pe care le ridicați şi căraţi sa nu depăşească 5 Kg.;
• Ridicarea obiectelor sa se facă îndoind (flectând) coapsele şi genunchii cu spatele (coloana vertebrala lombara – CVL) în poziție intermediară (dreaptă);
• Este interzisă aplecarea înainte (flexia) trunchiului cu genunchii întinși şi ridicarea obiectelor în această poziție; se poate duce un membru inferior (cel afectat) în cumpănă cu sprijin pe membrul inferior sănătos sau fandare pentru ridicarea obiectelor; îndepărtarea picioarelor, aplecare în genuflexiune, trunchiul drept (extins);
• Căratul obiectelor se face cu ambele mâini pentru a nu genera scolioze;
• Evitarea căratului unor obiecte cu greutăţi mari într-o singură mână;
• Evitarea mişcărilor de răsucire a trunchiului;
• Ridicarea din pat se face din stând pe partea sănătoasa, cu genunchii îndoiți (flectaţi), ca un tot;
• Poziția şezândă e cea mai solicitantă pentru CVL: se integrează la fiecare 30 – 45 minute pauze de ortostatism, mers prin cameră, întins, folosirea de scaune ergonomice;
• Tocurile să nu depăşească 4 cm înălţime; la persoanele supraponderale sau dacă persistă durere se contraindică; talpa încălţămintei sa fie moale;
• Scădere în greutate la persoanele supraponderale!
• Când se stă mult timp la birou se sprijină tălpile pe un scăunel;
• Poziția picior peste picior este de evitat sau nu se menține mai mult de 10-15 min.;
• Șoferii să apropie scaunul de volan, spatele sa fie drept;
• Saltea tare (Relaxa) sau scândura SUB saltea;
• Împingerea de lăzi: brațele orizontale la nivelul umerilor, trunchiul drept. Persoanele cu musculatura abdominală slabă necesită gimnastică medicală pentru tonifiere şi brâu în perioadele de suprasolicitare. Se evită ridicarea/împingerea de greutăţi mari;
• Evitarea expunerii la frig: brâu de lâna, blănița de iepure;
• Evitarea efortului fizic la neantrenați sau cardiaci; se recomandă o încălzire prealabilă;
• Inegalitățile de membre inferioare (când există) se corectează cu orteză (taloneta) sau încălţăminte ortopedică;
• Urcat/coborât scări: cu prudenţă, fără mişcări de răsucire a spatelui.

Exerciții pentru pacienții cu dureri lombare

Exerciții pentru pacienții cu dureri lombare

Exerciţiul este o parte componenta vitala in îmbunătăţirea si menţinerea unei funcţii normale, confortabile ale spatelui. Este important de a practica exerciţiile in mod regulat, pentru a putea menţine la un anumit nivel forma fizica.
Exersaţi regulat
Practicarea regulata a exerciţiilor este importanta pentru prevenirea durerilor si leziunilor de spate. Starea fizica generala poate fi ameliorata prin intermediul unui program de exerciţii de întărire, de extensie si exerciţii aerobice. Studiile au demonstrat ca persoanele pregătite fizic sunt mult mai rezistente la afecţiunile si la durerile spatelui, si ei recuperează mai rapid cînd prezintă aceste afecţiuni decît indivizii slab dezvoltaţi fizic. In plus, trebuie sa luaţi in consideraţie menţinerea unei greutăţi corporale medii corespunzătoare înălţimii D-voastră.
Ce exerciţii Vă vor ajuta sa păstrați un spate sănătos ?
Exerciţiile pentru un spate sănătos pot fi divizate in trei grupuri de baza:

1. Exerciţii de fortificare (consolidare, întărire): contracţii musculare repetate pînă la epuizarea muşchilor
2. Exerciţii de extensie sau flexibilitate: întindere musculara lenta, continua a muşchilor
3. Exerciţii aerobice: exerciţiu ritmic cu implicarea larga a grupelor musculare

Toate aceste exerciţii trebuiesc efectuate lent si confortabil pentru a evita leziunile.
Exerciţiile de fortificare
Exerciţiile de fortificare ajuta la creşterea tonusului muscular si la ameliorarea calităţii muşchilor. Forţa si rezistenţa musculară asigură energia şi senzaţia de sănătate (de bunăstare), care vă Va ajuta sa efectuaţi activităţile zilnice. Forţa musculara adecvata a muşchilor abdominali si spinali permite de a stabiliza coloana vertebrala, permite mobilitatea corespunzătoare a coloanei si uşurează păstrarea unei ţinute corecte. O musculatura puternica a picioarelor este importanta pentru efectuarea corecta a tehnicilor de ridicare şi mişcare a corpului. Iată unele exerciţii de fortificare:
Exerciţii de extensie/flexibilitate (tracţiunile, întinderile)
Flexibilitatea este capacitatea de a efectua un diapazon deplin de mişcări cu mâinile si picioarele. Tracţiunile (extensiile) va vor ajuta sa amelioraţi flexibilitatea. Flexibilitatea adecvata a ţesuturilor din jurul coloanei vertebrale si bazinului, permite mişcarea normală, integrală a coloanei, previne acţiunea forţelor anormale asupra articulaţiilor si micşorează probabilitatea leziunilor. La fel tracţiunile pregătesc muşchii pentru activitate; tracţiunile urmează a fi efectuate pînă la si după fiecare efort fizic energic, pentru a preveni entorsele musculare si durerea, si ajuta de a preveni lezarea spatelui. In timpul efectuării exerciţiilor de flexibilitate, întindeţi-va cit mai mult posibil si menţineţi aceasta întindere. Fiecare exerciţiu de tracţiune trebuie efectuat lent, fără mişcări bruşte, care ar putea sa lezeze muşchiul sau articulaţia. Iată câteva exerciţii bune de flexibilitate:
Exerciţiile aerobice
Exerciţiile aerobice asigura o îmbunătăţire a sistemului cardiovascular – ele fortifica inima si plămânii si ameliorează capacitatea organismului de a utiliza oxigenul. Alte beneficii ale exerciţiilor aerobice includ creşterea nivelului energetic, îmbunătăţirea dispoziţiei, ameliorarea calităţii somnului si scăderea presiunii sangvine. La fel, exerciţiile aerobice ard caloriile si va îmbunătăţesc metabolismul, ajutându-va sa pierdeţi din greutate. Iată unele exemple de exerciţii aerobice:

• alergatul
• ciclismul
• canotajul (vîslitul)
• înotul
• mersul la distanţă
• schiatul
• dansul

In general, pentru a obţine beneficiile maxime, D-voastră trebuie sa elaboraţi un program de exerciţii aerobice cu durata de la 20 pînă la 60 de minute, de 3 sau 4 ori pe săptămână. Consultaţi-va cu medicul sau fizioterapeutul D-voastră pînă a începe orice program de exerciţii. Ordinea obişnuita a exerciţiilor trebuie sa includă 5 minute de încălzire (inclusiv exerciţii de întindere) pînă la setul de baza de exerciţii aerobice si 5-10 min de răcire (întinderi si activitate mai lenta) după activitate. Iată unele precauţii in privinţa exerciţiilor aerobice:

• Săritul creste presiunea exercitata asupra discurilor şi trebuie evitat
• Alergatul poate fi practicat atât timp cit el nu agravează durerea in spate
• In timpul mersului sau alergatului, purtaţi încălţăminte bine amortizată si practicaţi pe o suprafaţă bine nivelată

Acest ghid Vă va ajuta să înțelegeți mai bine exercițiile care trebuie să le efectuați și programul de activitate. Țineți minte că pentru o recuperare rapidă și completă este important să faceți aceste exerciții REGULAT!
Program inițial (2 săptămâni)
Flexia căputelor

• Poziție culcat pe spate
• Îndoiți căputele picioarelor in sus și în jos. Repetați de 10 ori
• Repetați mișcarea la celălalt picior

Îndoirea genunchilor

• Poziție culcat pe spate
• Încet, îndoiți și dezdoiți piciorul în genunchi
• Repetați de 10 ori cu ambele picioare, pe rînd

Contracții abdominale

• Poziție culcat pe spate cu picioarele îndoite în genunchi și mâinile mai jos de marginea coastelor
• Încordați mușchii abdomenului pentru a ”trage” coastele spre spate, înăuntru
• NU rețineți respirația
• Mențineți încordare 5 secunde
• Relaxați mușchii abdomenului
• Repetați de 10 ori

Genuflexiuni lângă perete

• Poziție în picioare, cu spatele lipit de un perete
• Picioarele puțin depărtate și situate puțin anterior de perete
• Încordați mușchii abdomenului și faceți LENT o așezare până ce coapsele devin paralel cu podeaua
• Stați în poziție semișezut 5 secunde. Nu să țineți mușchii abdomenului încordați
• Încet, ridicați-vă în poziție inițială
• Repetați de 10 ori

Ridicarea în vârful degetelor

• Poziție în picioare, cu fața spre perete
• Picioarele puțin depărtate și situate puțin anterior de perete
• Ridicați-vă încet în vârful degetelor
• Repetați de 10-15 ori

Ridicare piciorului dezdoit

• Poziție culcat pe spate cu un picior îndoit în genunchi, iar altul dezdoit
• Încordați mușchii abdomenului pentru a stabiliza partea de jos a spatelui
• Încet, ridicați piciorul dezdoit la un unghi de 45 grade și rețineți această poziție pentru 1-5 secunde, cât puteți
• Lăsați piciorul lent în jos
• Repetați de 10 ori cu ambele picioare

Program intermediar (2 săptămâni)
Îndoirea genunchilor spre abdomen

• Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi
• Apucați un picior cu mâinile lângă genunchi și apropiați piciorul spre piept
• Rețineți poziția 20 de secunde
• Reveniți în poziția inițială și relaxați mușchii
• Repetați de 5 ori cu ambele picioare

Ridicarea picioarelor din poziție culcat

• Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi
• Apucați un picior cu mâinile lângă genunchi
• Încercați să dezdoiți gamba, până când veți avea senzația de încordare a ligamentelor și mușchilor din partea posterioară a coapsei
• Rețineți poziția 20 de secunde
• Reveniți în poziția inițială și relaxați mușchii
• Repetați de 5 ori cu ambele picioare

Exerciții de stabilizare lombară, folosind baloanele de exerciții
În timpul acestor exerciții mușchii abdomenului trebuie să rămână încordați. Executați fiecare exerciții timp de 1 minută. Cu cât balonul este mai departe de corp, cu atât exercițiul va fi mai dificil. Fiecare pacient își va alege regimul care îi convine mai mult.
Culcat pe podea

• Poziție culcat pe spate cu un ambele picioare îndoite în genunchi și plasate pe balon
• Ridicați o mână până la cap și reveniți în poziție inițială. Repetați 10 ori cu ambele mâini, pe rând.
• Dezdoiți gamba, până când veți avea senzația de încordare a ligamentelor și mușchilor din partea posterioară a coapsei
• Repetați 10 ori cu ambele picioare, pe rând
• Acum, ridicați o mână de o parte și un picior de partea controlaterala. Repetați de 10 ori de ambele părți.
• Relaxați-vă 20 secunde
• Mișcați balonul cu picioarele  înainte și înapoi din poziția culcat în care vă aflați. Repetați de 10 ori

Șezut pe balon

• Așezați-vă pe balon, după cum este indicat pe desen
• Ridicați lent o mână până peste cap. Repetați 10 ori cu ambele mâini, alternativ
• Ridicați lent o coapsă, apoi alta, pe rând. Repetați de 10 ori
• Acum, ridicați o mână pe o parte și coapsa din partea controlaterală. Repetați 10 ori, pe rând

În picioare

• Stați în picioare cu spatele sprijinit în balon (desen)
• Îndoiți genunchii la 45-90 grade (semișezut), apoi reveniți în poziție inițială
• Îndoiți genunchii la 45-90 grade (semișezut) și în același timp ridicați ambele mâini mai sus de cap, apoi reveniți în poziție inițială

Culcat pe balon

• Culcați-vă cu abdomenul pe balon
• Ridicați încet mâna mai sus de cap. Repetați cu ambele mâini, pe rând, de 10 ori
• Ridicați încet un picior dezdoit (drept) cât mai sus. Repetați cu ambele picioare 10 ori
• Acum combinați o mână de o parte și piciorul din partea controlaterală. Repetați de 10 ori
• ATENȚIE: nu forțați și nu încercați să îndoiți spatele!

Program avansat (4 săptămâni)
Îndoirea genunchilor

• Poziție culcat pe spate lângă marginea unui pat, cu picioarele îndoite spre abdomen
• Lent, lăsați un picior în jos până când veți simți o senzație de tensiune pe partea anterioară a coapsei
• Rețineți poziția pentru 20 secunde
• Relaxați-vă
• Repetați exercițiul câte 5 ori de ambele părți

Exercițiu pentru mușchii piriformi

• Poziție culcat pe spate cu picioarele îndoite în genunchi
• Puneți picior peste picior (desen)
• Apucați cu mâinile piciorul de jos și trageți genunchiul spre torace, până veți simți o tensiune în regiunea feselor
• Rețineți poziția pentru 20 de secunde
• Relaxați-vă
• Repetați exercițiul câte 5 ori de ambele părți

Stabilizare lombară, folosind balonul de exerciții

• Culcați-vă cu abdomenul pe balon
• Mișcați alternativ mâinile pentru a mișca corpul înainte, iar balonul să vină la nivelul coapselor (desen) Reveniți în poziție inițiala. Repetați 5-10 ori
• În poziția când balonul se află sub coapse (desen), ridicați o mână mai sus de cap. Repetați de 10 ori cu ambele mâini, pe rând
• Fiind în poziția indicată pe desen, încercați să efectuați 10 îndoiri ale ambelor mâini. Cu cât mai în urmă este balonul, cu atât exercițiul va fi mai dificil

Exerciții aerobice
În timpul exercițiilor aerobe stăruiți-vă să mențineți spatele în poziție neutră, iar mușchii abdominali ușor încordați pentru a proteja spatele.
Veloergometru 20 – 30 minute
Banda de alergare 20 – 30 minute
Ce trebuie sa ştiu despre durere in timpul exerciţiilor ?
Nu ignoraţi durerea. Daca simţiţi agravarea durerii sau răspândirea durerii in picioare, stopaţi activitatea. Daca continuaţi sa practicaţi exerciţiile in timp ce aveţi durere, puteţi sa va provocaţi un stres suplimentar sau deteriorarea articulaţiilor. Consultaţi-va cu medicul sau fizioterapeutul D-voastră. Frica de durere poate cauza stoparea nedorita a activităţii, deci este important sa învăţaţi sa va « citiţi » corpul si sa ştiţi cînd trebuie sa va opriţi sau să modificaţi o activitate.

Hernia discală lombară

Hernia discală lombară

Introducere
Deși deseori oamenii înțeleg prin hernie de disc o deplasare a discului, în realitate discul nu aluneca de la locul lui. Mai degrabă, termenul herniere reprezintă situația în care materialul din centrul discului este extras din spațiul său normal. Această condiţie afectează în principal  persoanele între 30 şi 40 de ani.
Acest ghid explică

• cum se dezvoltă problema
• cum medicii diagnostică situația
• ce opțiuni de tratament sunt disponibile

Anatomia
Ce părţi ale coloanei vertebrale sunt implicate?
Coloana vertebrală umană este formată din 24 de oase, numite vertebre. Vertebrele sunt aranjate una peste alta pentru a forma coloana vertebrală.
Coloana vertebrală oferă organismului  forma sa. Acesta este principalul sprijin în poziţie verticală. Secţiunea coloanei vertebrale situată în partea inferioară este cunoscuta sub numele de coloană vertebrală lombară.
Un disc intervertebral se aşează între două vertebre. Discul intervertebral este format din ţesut conjunctiv. Ţesut conjunctiv este materialul care menține celulele vii ale corpului împreună. Cele mai multe ţesutului conjunctive sunt formate dintr-un material numit – fibre de colagen. Aceste fibre ajută discului să reziste la tensiune şi presiune.
Un disc intervertebral este format din două părţi. Centru, numit nucleu, care este spongios. Acesta oferă  discului capacitatea de a absorbi şocul. Nucleul este menţinut de inelul fibros - o serie de ligamente inelare și puternice pe care-l înconjoară.
Ligamentele sunt ţesuturi conjunctive care unesc un os de altul.
Discurile sănătoase funcționează ca un absorbant al șocului pentru amortizarea coloanei vertebrale. Ele protejează contra activităților incordate, cum ar fi săriturile, alergările și ridicăturile.
Cauze
De ce apare această problemă ?
Hernierea apare atunci cînd nucleul din mijlocul discului iese din spațiul lui unde se află în mod normal. Nucleul apasă împotriva inelului fibros provocînd ieșirea lui în afară.
Uneori nucleul herniază complet prin inelul fibros și smulge discul.
Chiar dacă activitățile de zi cu zi ar putea provoca nucleul să apese impotriva inelului fibros, în mod normal, organismul este capabil sa reziste la această presiune. Totuși, odată cu vîrsta, are tendința să se fisureze și să se rupă. Aceste fisuri sunt inlocuite de țesut cicatricial.
Procesul este numit degenerare. Cu timpul, inelul fibros slăbește și nucleul ar putea să hernieze (să iasă) prin inelul fibros lezat. La început presiunea bombează inelul spre exterior. în cele din urmă, nucleul ar putea să henieze complet prin inelul exterior al discului.
Îndoirile repetate, răsucirile și ridicăturile  pot excercita o presiune anormală pe nucleul discului-absorbant al șocului. În cazul în care presiunea este suficient de mare, aceasta poate leza inelul fibros, conducînd la herniere.
Un disc lombar la fel poate să hernieze în timpul unei leziuni acute (bruște). Ridicările cu spatele îndoit și răsucit poate provoca o herniere de disc. Un disc mai poate hernia ca rezultat a unei accidentări grave a coloanei vertebrale, cum ar fi căderile de la înălțime sau aterizările intr-o poziție șezîndă.
Hernierea generează durere din mai multe surse. Ea poate cauza durere mecanică care provine din părțile componente care se mișcă a coloanei vertebrale, așa cum sînt discurile și ligamentele. Durerea din inflamații apare atunci cînd nucleul comprimă inelul fibros. În mod normal, nucleul nu vine în contact cu sîngele. Cu toate acestea, o leziune în inelul fibros mărește riscul de contactare cu componentele sangvine. Atunci cînd nucleul herniază, se crează condiții de contactare între sînge și nucleu care provoacă o reacţie a substanţelor chimice în interiorul nucleului ceea ce provoacă inflamație și durere.
Discul herniat poate compima nervii spinali. Comprimarea unui nerv iritat sau lezat poate produce durere ce iradiază de-a lungul nervului numită durere neurogenică.
Simptome
Care sunt condițiile de apariție ?
Multe cazuri de hernie de disc lombară rezultă din modificările degenerative în coloana vertebrală. Transformările care în cele din urmă conduc la hernierea discului produc simptome treptat. Pentru început plîngerile se pot reduce doar la dureri centrate în regiunea inferioară a spatelui (regiunea lombară), care apar și dispar pe o perioadă de cîțiva ani. Medicii cred că acest lucru este în principal datorat leziunilor mici din inelul fibros. Fisurile mai mari din inel provoacă durere ce se răspîndește în fese sau membrele inferioare.
În cazul în care discul herniază complet prin inelul fibros, simptomele de obicei apar imediat, cu durere ascuțită care începe într-un șold și se răspîndește în partea inferioară sau tot piciorul. De obicei pacienții nu mai simt durere în spate, doar în picior. Aceasta probabil e din cauza micșorării tensiunii în inel dupa ieșirea completa a nucleului și relaxarea inelului fibros.
Hernierea discului produce inflamație atunci cînd nucleul vine în contact cu componentele sangvine (menționat mai sus). Inflamația poate fi sursa durerii intermitente a regiunii lombare și se poate răspîndi în unul sau ambele șolduri și fese.
Un disc herniat poate presa un nerv spinal producînd siptome de comprimare de nerv. Durerea de nerv urmează un model cunoscut în membrul inferior care poate fi simțită în partea superioară a coapsei, în gambă, sau chiar în laba și degetele piciorului.
Presiunea asupra nervului la fel poate creea senzații de înțepături, amorțeli în reginea inervată de nerv a membrului inferior. Atunci cînd acestea au loc, reflexele sunt micșorate. Activitatea mușchilor și sensibilitatea pielii diminuează.
Rareori simptomele implică modificari în intestine și vezica urinară. O herniere masivă de disc care apasă spre posterior maduva spinării poate compima nervii care pleacă spre intestine și vezica urinară. Comprimarea cauzează durere în regiunea lombară, ce se răspîndește inferior spre ambele picioare, și amorțeli sau furnicături între picioare în zona care ar contacta dacă se stă pe o șa. Presiunea asupra nervilor poate reduce controlul vezicii urinare și intestine ceea ce reprezintă o urgență medicală. Dacă presiunea nu se reduce, poate duce la o paralizie completă a intestinelor și vezicii urinare, situație numită sindromul cozii de cal.
Se recomandă o intervenție chirurgicală imediată pentru inlăturarea presiunii de pe nerv.
Diagnosticul
Cum se diagnostică problema ?
Diagnoza începe cu o anamneză completă și examen fizic. Se precizează simptomele și modul în care este afectată activitatea zilnică, prezența durerii, amorțelii sau slabiciunii în picioare. La fel de important este și cunoașterea pozițiilor sau activităților care ușurează sau agravează simptomele. Pe baza simptomelor se presupune discul afectat și dacă este comprimat vre-un nerv.
Apoi doctorul examinează pacientul ca să determine mișcările care provoacă durere sau alte simptome. Sensibilitatea pielii, forța musculară și reflexele la fel sunt testate.
Razele-X au o utilitate scăzută în diagnosticarea hernierii de disc. De fapt razele-X nu pot evidenția discurile intervertebrale. Totuși se poate spune daca spațiul dintre vertebre este normal sau micșorat.
Aceasta poate fi un indiciu al uzurii sau fisurilor din unul sau mai multe discuri care cauzează probleme. Totuși în multe cazuri razele-X arată degenerarea discurilor ca consecință a îmbătrinirii ca și ridurile pielii care apar odată cu vîrsta.
Tomografie computerizată (o scanare TC ) poate fi indicată. Aceasta este o scanare detaliată cu raze-X care permite vizualizarea pe straturi a țesuturilor. Imaginea poate arată daca discul herniat comprimă vre-un nerv spinal.
Se poate combina scanarea TC cu mielografie care se realizează prin injectarea unei substanțe de contrast în canalul spinal, numit spațiul subarahnoidian. Atunci cînd se execută scanarea CT, substanța de contrast evidențiază măduva spinării și nervii spinali. Substanța de contrast poate îmbunătăți acuratețea unei scanări CT standard pentru diagnosticarea discului herniat.
În cazul în care mai este nevoie de informație, se poate indica rezonanță magnetică nucleară (RMN)
Aparatul RMN folosește unde magnetice pentru vizualizarea țesuturilor moi și poate reda o imagine clară a discurilor și daca este prezentă hernia de disc. Ca și scanarea TC, utilajul RMN poate creea imagini pe straturi a zonei interesate. Testul nu necesită substanță de contrast sau vreo injectare.
Uneori se cere efectuarea unei test special cu raze-X numit discografie. În acest test, substanța de contrast se injectează în unul sau mai multe discuri. Substanța de contrast este vizualizată pe imaginea razelor-X și poate oferi niște informații suplimentare. Testul poate fi folosit pentru aprecierea exacta a discului care creează probleme.
Testul electric la fel poate fi indicat pentru localizarea mai exactă a nervului spinal care este comprimat.  Cîteva teste sunt disponibile pentru aprecierea viabilității nervilor, inclusiv electromiografia (EMG). Acesta apreciază timpul scurs de la transmiterea impulsului nervos spre mușchi, și apariția primelor contracții în același mușchi. Atunci cînd discul herniat comprimă un nerv spinal, durata apariției mișcărilor în mușchi, va fi mai lungă. Un alt test este potențialul de evocare somatosenzorială (SSEP – somatosensory evoked potential test). SSEP este folosit pentru măsurarea sensibiliatății nervului. Aceste impulsuri senzitive traversează nervul informînd corpul despre senzațiile de durere, temperatură și tactile. Funcțiile nervului sunt înregistrate de un electrod plasat pe piele în locul unde traversează. Testul se executa deseori pînă la intervenția chirurgicală.
Tratament

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile ?
Tratament nechirurgical

În afară de situațiile cu dureri insuportabile sau alterarea rapidă a simptomelor, în majoritatea cazurilor se va începe cu tratament nechirurgical.
Pentru început, medicul poate cere imobilizarea regiunii lombare a spatelui. Relaxarea spatelui pe un scurt timp poate calma inflamația și durerea. Aceasta s-ar putea obține cu una sau două zile la pat. Culcarea pe spate poate reduce presiunea de pe discul inflamat și de pe nervi. Totuși majoritatea doctorilor sunt contra regimului strict la pat și preferă ca pacienții să urmeze activitățile ordinare atît cît durerea le permite. în cazuri rare, se poate prescrie regim la pat de maxim două zile.
O centură de suport pentru spate este uneori folosită pacienților cu hernie de disc lombară. Centura poate ajuta prin micșorarea presiunii înautru discului lezat. Pacienții sunt încurajați să poarte gradat centura pe o perioada de doua – patru zile. În caz contrar mușchii spatelui nu sunt solicitați și încep să se atrofieze (se zbîrcesc).
Medicii prescriu cîteva tipuri de medicamente pentru pacienții cu hernie de disc lombară. La-nceput se poate indica un remediu anti-inflamator cum ar fi aspirina sau ibuprofen. Simptomele severe care nu cedează se pot trata cu preparate opioide (narcotice) așa ca codeina sau morfina. Dar narcoticele ar trebui folosite doar în primele zile sau săptămîni din cauza că provoacă dependență atunci cînd sunt folosite prea îndelungat sau necorespunzător. Relaxantele musculare pot fi prescrise daca mușchii regiunii lombare sunt spasmați (contractați). Durerea care se răspîndește inferior pe picior este uneori calmată cu steroizi orali.
Cooperarea cu un fizioterapeut este binevenită. Tratamentele terapeutice au ca scop calmarea durerii, imbunătățirea mișcărilor spatelui și menținerea unei poziții sănătoase. Terapeutul poate indica un program pentru prevenirea problemelor pe viitor.
Unii pacienți la care simptomele nu cedează le este administrat injecții epidurale cu steroizi (ESI – epidural steroid injection). Steroizii sunt puternici anti-inflamatori. O doză ESI este injectată în spațiul din jurul nervilor spinali lombari de unde se separă nervii spinali de la măduva spinării. Acest spațiu este numit spațiu epidural. Unii medici injectează doar un steroid. Majoritatea însă, combină un steroid cu un analgezic de durată lungă. De obicei, o ESI este administrată doar cînd alte metode te tratament nu sunt eficiente. Dar injecțiile ESI nu sunt întotdeauna benefice în calmarea durerii. În cazul în care sunt eficiente, de cele mai multe ori atenuează temporar simptomele.
Majoritatea oamenilor cu o hernie de disc lombară se însănătoșesc fără vreo intervenție chirurgicală. Se încearcă diferite metode de tratament non-chirurgical pe o durată de cel puțin șase săptămîni înainte ca să se indice o eventuală intervenție. Dar cînd simptomele pacienților pur și simplu nu se ameliorează, se poate sugera metoda chirurgicală.
Intervenția chirurgicală

Atunci cînd simptomele sunt blînde și nu este pericol de înrăutățire, intervenția nu este de obicei indicată. Totuși, dacă simptomele indică o mărire a compresiei nervilor spinali, intervenția poate fi necesară, uneori chiar imediat. Slăbiciunea în mușchii piciorului, durerea care nu slăbește și probleme legate de intestine și vezica urinară sunt simptome care întăresc metoda chirurgicală de tratament.
Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară include:

• laminectomie și discectomie
• microdiscectomie
• fuziune lombară posterioară

Laminectomie și discectomie

lamina formează o structură asemanătoare unui acoperiș deasupra canalului vertebral. în această procedură un fragment de mărimea unei unghii este înlăturată (laminotomie) așa ca chirurgul să scoată mai ușor discul lezat (discectomie). Procedura este în principată folosită atunci cînd discul herniat comprimă nervii și
cauzează durere care se răspîndește inferior spre picior.
Microdiscectomie

Microdiscectomia devine o intervenție stadardă pentru hernia de disc lombară. Procedura se folosește atunci cînd un disc herniat comprimă o rădăcină nervoasă și se realizează prin extragerea unei părți din discul lezat (discectomie). Sub ghidaj microscopic, chirurgul are nevoie doar de o mică incizie în regiunea lombară. Catalogată drept o intervenție chirurgicală minim invazivă, se consideră a fi ieftină pentru pacienți. Adepții la fel cred că această intervenție este mai ușor de realizat și previne formarea cicatricei din jurul nervilor și articulațiilor astfel încît permite pacienților să se însănătoșească mai rapid.
Fuziune lombară posterioară

Hernierea de disc lombară cauzează durere mecanică, tipul de durere cauzat de uzura și fisurile în segmentul lombar al coloanei vertebrale.  Fuziunea este în principal folosită pentru oprirea mișcărilor în regiunea dureroasă prin unirea a două sau mai multe vertebre intr-una solidă. Aceasta imobilizează vertebrele și articulațiile, ușurînd durerea mecanică.
In fuziunea lombară posterioară, se plasează mici grefe osoase din posterior peste zona afectată a coloanei vertebrale. Majoritatea chirurgilor aplică plăci metalice și șuruburi pentru o imobilizare mai bună. Acestea protejează grefa osoasă iar vindecarea decurge mai repede.
Reabilitarea

La ce se așteaptă de la realibilitare ?
Reabilitare nechirurgicală

Chiar dacă nu este nevoie de tratament chirurgical, se recomanda de a se ocupa cu fizioterapeutul. Pacineții sunt în mod normal consultați de cîteva ori în fiecare săptămînă pe o perioadă de patru pînă la șase săptămîni. În cazurile grave, pacienții pot avea nevoie de îngrijire suplimentară încă cîteva săptămîni.
Primul scop al tratamentului este de a controla simptomele. Terapeutul ajută la găsirea poziției și mișcărilor care ușurează durerea. Tratamentele cu căldură, frig, ultrasunet și stimulare electrică pot fi folosite în primele cîteva ședințe. Tracția lombară la fel ar putea fi folosită la-nceput pentru calmarea simtomelor hernierii de disc lombară. în plus mai pot fi folosite cure de masaj. Aceste forme de tratament sunt în principal folosite pentru reducerea durerii și inflamației astfel încît să fie posibilă reluarea activității normale cît de curînd posibil.
Terapeutul arată cum de ținut spatele într-o poziție sigură în timpul activităților de rutină. Pacientul este învățat despre pozițiile sănătoase și cum ele influențează pe viitor sănătatea coloanei vertebrale. Se cere cunoașterea mecanica corpului, mișcările corpului în timpul activităților. Terapeutul indică mișcările facute fără pericol pentru protecția regiunii lombare acestea includ pozițiile și mișcările în timpul ridicăturilor, transportării șederii și plimbărilor.
Următoarea etapă vine cu o serie de exerciții de întărire pentru moșchii abdominali și lombari. Lucrînd cu aceste grupe de mușchi, pacienții încep să se miște mai ușor iar riscul apariției durerilor scade.
Exercițiile aerobice cum ar fi plimbările sau înotul sunt folosite pentru ușurarea durerii și îmbunătățirea rezistenței.
Terapeutul va lucra mai îndeaproape cu medicul curant pentru a grăbi revenirea la activitățile normale. La-nceput se recomandă executarea unor activități mai simple și treptat trecerea la activitatea obișnuită. Uneori terapeutul ar putea supraveghea și sugera modificarea unor mișcări incorecte și periculoase.
Un scop primar al terapiei este de a învăța pacientul ca să-și poarte de grijă și să prevină pe viitor apariția simptomelor. Pacientului i se recomandă un set de exerciții pe acasă necesare la îmbunătățirea flexibilității, posturii, rezistenței și întărirea regiunii lombare și abdominale. Terapeutul va mai discuta despre strategiile de acționare în caz de reapariție a simptomelor.
Perioada postoperatorie

Reabilitarea după operație este mai complexă. Unii pacienții se externează în scurt timp de la intervenția chirurgicală. Totuși, unele intervenții necesită staționarea în spital timp de cîteva zile. Pacienții care stau în spital ar putea vizita fizioterapeutul curînd după intervenție. Ședințele de tratament ajută pacienții să învețe cum să se miște și sa-și îndeplinească activitățile de rutină fără suprasolicitarea spatelui.
În timpul recuperării, pacienții ar trebui sa urmeze instrucțiunile chirurgului în legătură cu folosirea centurilor de suport. Ei ar trebui să fie precauți în primele săptămîni de la operație.
Mulți pacienți tratați chirurgical au nevoie de terapie fizică în afara spitalului și conlucrează cu un terapeut timp de una – trei luni, în dependeță de tipul operației. La-nceput terapeutul poate folosi metode de tratament cum ar fi cu căldură sau gheață, stimulare electrică, masaj, și ultrasunet pentru calmarea durerii și spasmului muscular. Exercițiile sunt folosite la îmbunătățirea flexibilității, puterii și rezistenței.
Atunci cînd tratamentul este în curs de desfășurare, vizitele regulate la medic se vor reduce. Terapeutul va continua să fie o sursă de informație, dar pacientul va fi în sarcină sa-și execute setul de exerciții.

↑ Sus