Reclama site....

-

joi, 8 decembrie 2011

Realitatea Guvernului Mondial (I): Uniunea Nord Americană

Realitatea Guvernului Mondial (I): Uniunea Nord Americană

NOTĂ: Primele trei părţi ale acestei serii au participat integral la etapa naţională a Sesiunii de referate şi comunicări ştiinţifice la disciplina istorie, desfăşurată la Călăraşi în perioada 13-16 iulie a.c., purtând titlul Aspecte ale globalizării: Uniunea Nord-Americană, Uniunea Sud-Americană şi Uniurea Euro-Asiatică, unde lucrarea a primit din partea juriului punctajul maxim (100 de puncte) şi a fost distinsă cu locul I pe ţară. Textul ei integral l-am publicat în numărul 51 (octombrie 2011) al revistei AXA. Voi realiza cu timpul câte o postare cu fiecare uniune continentală. Aşa că fiţi pe fază!


Argument

          În contextul relaţiilor internaţionale, manualele de istorie prezintă doar Uniunea Europeană ca structură suprastatală şi multinaţională, neexistând o bibliografie în limba română prin care elevul sau studentul să aibă acces la informaţii privind celelalte structuri mondiale asemenea Uniunii Europene.
Câţi oameni ştiu de existenţa Uniunii Nord-Americane, a Uniunii Sud-Americane sau a Uniunii Economice Euro-Asiatice? Iar acestea sunt doar trei Uniuni din numărul care există la momentul actual pe glob, adăugându-se şi Uniunea Africană, Liga Arabă, Uniunea Sud-Asiatică şi Uniunea Pacifică în curs de dezvoltare.

Demersul nostru este totodată unul istoriografic, bazându-se aproape exclusiv pe articole din presa mondială în limbile engleză, rusă, spaniolă şi portugheză, alături de textele tratatelor oficiale disponibile pe internet, precum şi cărţi în limba engleză, disponibile în biblioteci digitalizate.

Uniunea Europeană – model desăvârşit spre globalizare

Ideea de unitate globală şi europeană nu este străină istoriei, posedând minţile cuceritorilor şi gânditorilor de-a lungul timpului, de la Caesar şi Carol cel Mare până la Robert Shumann şi Jean Monnet. Nu vom insista prea mult asupra Uniunii Europene, ci vom trasa doar liniile definitorii. Originile uniunii de astăzi datează încă din secolul XVIII:
– Latifundiarul britanic William Penn scria despre „o dietă europeană sau un parlament european” pentru a preveni războiul;
– Academicianul francez Charles de Saint-Pierre propune în 1728 formarea unei organizaţii internaţionale spre păstrarea păcii, în care Europa să fie o federaţie de 18 state cu buget comun şi fără graniţe interne;
– Revoluţionarii Tadeusz Kosciuszko şi Marchizul de La Fayette, inspiraţi de spiritul Revoluţiei Franceze, având ca model formarea Statelor Unite ale Americii, doreau realizarea unui proces asemănător în Europa, iar George Washington îi susţinea, împreună cu toată clasa politică americană;
– Napoleon, spre sfârşitul vieţii, vedea încheierea războaielor numai prin unificarea Europei;
– Filosoful german Immanuel Kant o vedea ca pe un „etern congres al păcii” şi propunea crearea statutului de cetăţean al lumii
– La Revoluţia de la 1848, Giuseppe Mazzini şi Garibaldi promovau conceptul de Europă unită ca o consecinţă a unificării Italiei.
– Victor Hugo propunea unificarea Europei după principii socialiste la Congresul de pace de la Paris din 1849.
În 1923, Contele Coudenhove-Kalergi, scrie Manifestul Pan-Europa care va influenţa gândirea lui Aristide Briand, creatorul de drept al Ligii Naţiunilor. Aceste idei au fost promovate şi de un român, Grigore Gafencu.
Astfel, pe fondul antagonismului istoric franco-german, se pun bazele Uniunii prin Tratatul de la Roma din 1957 când ia naştere Comunitatea Europeană, din dorinţa de a aduce stabilitate în continent. Uniunea în forma pe care o ştim astăzi, capătă formă după Tratatul de la Maastricht din 1992 când s-au pus bazele instituţionale şi s-a introdus moneda unică, euro.
Tratatul final, prin care se realizează pecetluirea viitorului Uniunii Europene este Tratatul de la Lisabona,[1] pregătit din 2007 şi intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009. Tratatul de la Lisabona a fost creat ca o colecţie de amendamente care corectează tratatele anterioare – TEU (Tratatul pentru o Uniune Europeană) şi TFEU (Tratatul de funcţionare al Uniunii Europene).[2]
Principalele puncte prin care se face pasul spre supra-statalitate sunt:
1. Desfinţarea graniţelor: „Art. 2, p. 2: Uniunea oferă cetăţenilor săi un spaţiu de libertate, securitate si justiţie, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulaţie a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, precum si prevenirea criminalităţii si combaterea acestui fenomen.”
2. Art. 2, partea A, paragraful g) Piaţa economică nu mai este o platformă comună, împărţită între mai mulţi membri, pe baza unor acorduri economice, că de aceea i se şi spunea comună. Acum este piaţa internă a unei uniuni de state, fără graniţe, cu liberă circulaţie şi monedă unică.
3. Tratatul de la Lisabona va mări ponderea statelor puternice din UE. Ponderea de vot a Germaniei va creşte de la 8% la 17%, iar ponderile Marii Britanii, Franţei si Italiei vor creşte de la 8% la 12%.
4. UE va putea impune noi taxe cetăţenilor europeni, fără modificări ulterioare ale tratatelor în vigoare (Art.311 TFEU), cum este „taxa europeană” sau „taxa pe aerul respirat”.
5. Tratatul de la Lisabona este constituţia unui stat federal şi înlocuieşte constituţiile şi legile statelor membre. Uniunea a devenit astfel o entitate politică superioară celor 27 de state membre şi poate semna tratate internaţionale (Art. 1 şi 47 din TEU; a se vedea şi Declaraţia 17). Ţarile membre nu îţi vor mai putea numi comisarii europeni, ramanand la decizia preşedintelui Comisiei Europene alegerea comisarilor (asemenea acordării de funcţii de comisari sovietici sau guvernatori în Imperiul Roman).
6. Suntem cetăţeni ai UE şi suntem fortaţi să ne supunem autorităţii Uniunii Europene (Art. 311 TFEU), iar Curtea Europeană de Justiţie va avea puterea de a decide care sunt „drepturile” noastre în calitate de cetăţeni europeni – Cartea Europeană a drepturilor fundamentale (Art.6 TEU).
7. UE s-a militarizat, deja existând armata Uniunii, prin cerinţa statelor membre de a-şi îmbunătăţi progresiv capacităţile militare, existând deja celebrul Eurocorps. (Art. 42, p. 3 TEU).
8. Hermann van Rompuy este preşedintele Uniunii, ales de cei 27 de prim-miniştri din ţările UE, pe o perioada de 5 ani (Art. 15, p. 5 TEU).
Cei care au decis aceste fapte doresc şi reducerea puterii parlamentelor naţionale precum şi întâietatea deciziilor Curţii Europene de Justiţie, legea europeană fiind deasupra legii româneşti (Art.79 TFEU), iar Uniunea are puterea de a reglementa investiţiile străine (Art.206-7 TFEU) si Curtea de Justiţie puterea de a impune armonizarea taxelor indirecte (Art.113 TFEU). Tratatul va putea fi amendat, ceea ce va permite ca mai multe puteri să fie transferate către Uniune, fără vreun nou tratat şi fără referendumuri (Art. 48 TEU).
Având în vedere ca s-a reuşit unificarea politică, economică, juridică, administrativă, militară şi chiar culturală (urmând să se ajungă şi la unificarea religioasă prin ecumenism şi Consiliul Mondial al Bisericilor) a „continentului naţiunilor”, împământenindu-se ideea de „cetăţean european”, „om european”, va fi cu atât mai uşor unificarea altor spaţii de pe glob în care diferenţele naţionale sau religioase sunt mult mai mici, Uniunea Europeană devenind astfel model desăvârşit spre globalizare.

Uniunea Nord Americană

Ideea de Uniune Nord Americană datează încă de la Războiul American de Independenţă din 1775–1783, când elita politică americană,[3] covârşită de succesul ei, avea gânduri de expansiune.
Cel mai proeminent adept al acestui plan a fost al treilea preşedinte al SUA, Thomas Jefferson.[4] În 1790 îi scria colaboratorului său, George Clark: „în vreme de pace, ai cărei termeni au fost gândiţi de anumite puteri, vom forma Uniunea Americană [...] şi vom adăuga Imperiului Libertăţii o ţară întinsă şi bogată, convertind astfel duşmani periculoşi în prieteni valoroşi”, iar în 1809 îi scria confratelui James Madison[5] astfel: „Va trebui atunci să includem numai nordul în confederaţia noastră, ceea ce ar trebui să fie desigur în primul război, şi ar trebui să avem un Imperiu al Libertăţii [...] Sunt singur că nici o constituţie nu a fost până acum aşa de bine calculată pentru imperialism şi guvernare proprie, precum a noastră”.[6]
În zilele noastre, aceste planuri sunt puse în aplicare de către CFR[7] (Consiliul de Relaţii Externe al SUA – a se vedea neapărat nota 7). Această organizaţie este creatoarea şi susţinătoarea directă a procesului de integrare nord-american, prin cearea Uniunii Nord Americane din SUA, Canada şi Mexic.[8] [9]
Baza Uniunii Nord Americane este NAFTA (Acordul Nord American de Comerţ Liber), despre care diplomatul Henry Kissinger[10] spunea că „este o piatră de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale”, crearea ei fiind propusă încă din 1981 de preşedintele american Ronald Reagan, după planurile din 1967 ale preşedintelui Lyndon B. Johnson.[11]  Este un tratat economic, prin care s-au pus practic bazele Uniunii Nord Americane, asemănător cu Tratatul de la Maastricht, după modelul juridic european. A fost ractificat la începutul anului 1994, în ciuda opoziţiei mexicanilor şi canadienilor,[12] după lungi dezbateri în Canada şi Congresul american.
Consecinţele economice ale unui spaţiu economic comun sunt întotdeauna benefice pentru cei bogaţi şi devastatoare pentru cei săraci, oferind ocazia exploatării unei pieţe mai slabe. Astfel, în urma ractificării NAFTA s-a ajuns la apogeul crizei peso-ului mexican din 1994, prin care Mexicul primea un împrumut de 6 miliarde de dolari de la SUA şi Canada, care a dus la destabilizarea economiei mexicane şi la sărăcirea populaţiei.[13] Până în ziua de astăzi, Mexicul a suferit în continuu prin depopularea satelor, datorită importurilor masive de cereale, peşte şi cherestea din SUA şi Canada, care au sărăcit agricultorii, pescarii şi silvicultorii mexicani, ducându-i la faliment şi la acte disperate,[14] fapte nespuse în presă, CFR-ul minţind în jurnalele oficiale, [15] după bunul obicei al presei.
CFR propunea din 2005 ca liderii celor trei state să se concentreze asupra definitivării Uniunii, pe baza NAFTA, prin infiinţarea instituţiilor cumune care să impună deciziile stabilite la summit-uri, unificarea totală a graniţelor, unificarea forţelor militare terestre, aeriene şi maritime care să asigure securitatea spaţiului nord-american, unificarea sistemelor de învăţământ prin programe masive de schimb de elevi şi profesori, şi desigur, prin stabilirea identităţii comune.[16]
Moneda unică pentru cele trei state ar trebui să fie amero,[17] [18] urmând ca ea să fie emisă de Banca Nord-Americană de Dezvoltare.[19] Dezvăluirile despre acest proiect au creat o isterie naţională, mai ales în SUA, dar mass-media americană nu a făcut decât să batjocorească pe cei care au dezvăluit aceste fapte şi să îi catalogheze drept „adepţi ai teoriei conspiraţioniste.”[20]
Arhitecţii Uniunii Nord Americane au creat două organisme care au funcţii identice cu NAFTA: Parteneriatul pentru securitate şi prosperitate în America de Nord,[21] fondat în 2005,[22] desfinţat în 2009,[23] al cărui site oficial a fost închis de administraţia SUA pentru a se şterge urmele,[24] şi Grupul independent de iniţiativă pentru viitorul Americii de Nord, format din marii afacerişti americani, care asigură suportul juridic pentru viitoarea Uniune proclamată, prin CFR, publicând documente fundamentale precum Raportul 53: Construirea unei comunităţi nord-americane[25] [26] sau declaraţia preşedintelui grupului, intitulată Crearea unei comunităţi nord-americane[27], prin care se cere unificarea TOTALĂ a continentului.
Spre deosebire de celelalte uniuni globale, care îşi desfăşoară activitatea oficial, datorită gradului de transparenţă, lucru vizibil prin apariţia ştirilor din mass-media continentlă şi prin existenţa unor site-uri web oficiale ale uniunilor, care conţin tratate şi date, Uniunea Nord Americană nu îşi descoperă deloc identitatea, toate acţiunile din spatele ei fiind camuflate de presă.[28] În presa mondială nu a apărut până acum nicio ştire legată de protestele împotriva Uniunii Nord Americane.[29] Singurele date certe despre aceste proteste pot fi găsite în înregistrările video de pe site-ul YouTube.com,[30] unde pot fi vizualizate înregistrări cu MII de oameni din SUA, Canada şi Mexic care protestează, în stradă şi în faţa instituţiilor guvernamentale,[31] împotriva organismelor Uniunii Nord Americane.
La ultimul summit al liderilor nord americani, ţinut în 13 decembrie 2010 la Quebec, care s-a desfăşurat cu uşile închise, accesul presei fiind interzis, s-a pus problema primirii în Uniune a ţărilor din America Centrală şi Caraibe, precum şi a unificării resurselor umane şi instituţionale ale celor trei ţări, în vederea protejării mediului, prevenirii epidemiilor şi definitivării infrastructurii nord-americane, sistemele unificate de transport fiind ultimul punct al unificării economice.[32] Punctul cel mai important a fost proiectul „cetăţenia nord-americană”, susţinut de SUA. Singurele informaţii care au parvenit publicului, sunt datorate unei greşeli a biroului de presă al Ministerului de Externe al Canadei.[33]
Numai un prezentator de ştiri de la CNN[34] a avut curajul să facă mai multe reportaje despre Uniunea Nord Americană,[35] dar după aceea a fost ameninţat cu moartea[36] şi şi-a dat demisia de la CNN.[37]
Eforturile de unificare a celor trei ţări nord-americane, îi irită pe mexicani şi pe canadieni, dar mai ales pe americani, fiind văzute ca o ameninţare la adresa „patriotismului american”, făcându-se apel la memoria „părinţilor fondatori” de la 1776 – anul Declaraţiei de Independenţă. Se încearcă astfel, prin mediatizarea controlată şi tolerarea blogurilor americane anti-unioniste,[38] care propun lupta revoluţionară împotriva masoneriei, destabilizarea întregului continent prin revolte şi conflicte, care să adâncească perspectiva şi nevoia de a avea o cetăţenie unică şi o religie unică, spre asigurarea păcii.


[1] Textul integral la: http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_ro.htm
[2] Silvian-Emanuel Man, Independenţa României – între Tratatul de la San Stefano şi Tratatul de la Lisabona în AXA, an III, nr. 43.
[3] De sorginte masonică: http://www.theforbiddenknowledge.com/hardtruth/uspresidentasmasons.htm
[4] http://watch.pair.com/mason.html#fathers; Thomas Jefferson a fost francmason.
[5] Ibidem, v. nota 4. De asemenea, şi James Madison.
[6] Imperiul Libertăţii, la http://wiki.monticello.org/mediawiki/index.php/Empire_of_liberty
[7] A fost înfiinţat în 1921, primul director fiind Paul Warburg. Cei care au stapânit consiliul încă de la început sunt Rockefellerii, prin John D. Rockefeller Jr., care l-a şi finanţat enorm. În 1949, David Rockefeller devine cel mai tânăr director al Consiliului, pe care de atunci îl stăpâneşte. Consiliul a iniţiat şi pregătit figuri importante ale politicii internaţionale americane, care TOŢI sunt obligatoriu membri ai consiliului. Joseph Kraft, fost membru al CFR şi al Comisiei Trilaterale, spune despre Consiliu că este Elita Puterii, condus de oameni cu interese şi viziuni similare aflaţi în spatele „scenei” ce crează evenimente de pe poziţii invulnerabile. Chester Ward – amiral şi fost judecător în Marina Militară a SUA, membru în CFR timp de 15 ani – spunea: „Scopul principal al CFR este slăbirea suveranităţii SUA şi a independenţei naţionale şi supunerea ei unui guvern unic mondial.” Secretarul de stat Hillary Clinton declara fericită: Primim o mulţime de sfaturi de la Consiliu şi aceasta înseamna că nu va mai trebui să merg prea departe pentru a ni se spune ce trebuie să facem şi cum trebuie să ne gândim la viitor”, dându-ne de înţeles că politica SUA este controlată de CFR. apud. SACCSIV în http://axa.info.ro/arhiva/anul-iii/axa-34/noua-ordine-mondiala
[8] http://www.cfr.org/publication/15790/naftas_economic_impact.html
[9] http://www.cfr.org/region/262/nafta.html
[10] Născut Heinz Alfred Kissinger, evreu originar din Bavaria, este unul dintre principalii diplomaţi şi formatori de opinie politică ai SUA.
[11] http://www.summit-americas.org/declarat%20presidents-1967-eng.htm
[12] Canadians protest ‘North American Union’, la http://www.wnd.com/?pageId=37844
[13] Mexican Resistance to NAFTA, la http://www.truth-it.net/mexican_resistance_to_nafta.html
[14] http://wbln0018.worldbank.org/LAC/LACInfoClient.nsf/d29684951174975c85256735007fef12/026efe204f018bc885256f40006d1901/$FILE/TradeNote18.pdf
[15] NAFTA’s Economic Impact, la  http://www.cfr.org/publication/15790/naftas_economic_impact.html#p6
[16] Trinational Call for a North American Economic and Security Community by 2010, la http://www.cfr.org/publication/7914/trinational_call_for_a_north_american_economic_and_security_community_by_2010.html
[17] http://www.youtube.com/watch?v=6hiPrsc9g98
[18] http://www.fraserinstitute.org/Commerce.Web/product_files/CasefortheAmero.pdf
[19] http://www.nadbank.org/
[20] http://www.nytimes.com/2007/11/25/world/americas/25iht-25Amero.8473833.html?_r=1
[21] Behind Closed Doors: What they’re not telling us about the Security and Prosperity Partnership, la http://canadians.org/integratethis/backgrounders/guide/index.html
[22] Ibidem.
[23] http://rabble.ca/news/2009/09/spp-dead-lets-keep-it-way
[24] North American Union: Why the U.S. coverup?, la  http://www.wnd.com/?pageId=240621
[25] http://www.cfr.org/content/publications/attachments/NorthAmerica_TF_final.pdf
[26] http://www.awakeandarise.org/article/Borders.htm
[27] http://www.cfr.org/content/publications/attachments/NorthAmerica_TF_eng.pdf
[28] http://www.metrolic.com/why-is-the-north-american-union-being-kept-away-from-the-public-eye-137582/
[29] http://www.break.com/usercontent/2007/12/Dan-Sheehy-Exposes-The-North-American-Union-415128
[30] http://www.youtube.com/watch?v=HcK8MjKzkh4; http://www.youtube.com/watch?v=QOztn8tHTdc
[31] Closed-door talks rile protesters, la http://www.thestar.com/News/article/247242
[32] http://www.newsweek.com/2007/12/01/highway-to-hell.html
[33] Towards a North American Union? Removed from the Public Eye, Top Level Consultations behind Closed Doors, la http://www.globalresearch.ca/index.php?context=va&aid=22545
[34] Este vorba despre Lou Dobbs.
[35] http://transcripts.cnn.com/TRANSCRIPTS/0606/21/ldt.01.html
[36] http://www.foxnews.com/us/2009/10/29/police-probe-shot-fired-home-cnns-lou-dobbs/
[37] http://www.huffingtonpost.com/2009/08/02/lou-dobbs-a-publicity-nig_n_249466.html
[38] http://www.stopthenorthamericanunion.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu